Şi parcă (nu)-mi vine să-nvăţ şi să ştiu că-n pierderea lumii nimica nu pierd: câştigul e sigur, exult şi triumf ca flacăra-n frig şi ca ploaia-n deşert! Şi tac... şi mă uit (de atunci pân-acum) cum toate s-adună, se scad ş-apoi pier: în rochie albă, cu trenă-ncolţită, s-aude nălţându-se Luna pe cer! Şi parcă mă sui într-o carte... mereu... aşa, ca-ntr-un rai, şi aşa, ca-ntr-un iad: câştigul e sigur, e locul de veci, la care-am ajuns din păcat în păcat ...

La noapte, acolo, pe valea din sus, când luna răsare, te-aştept să vorbim poezii şi să-mi dai cireşe amare! Din vocile nopţii, şi multe şi dulci cuvinte-or să vină ca nişte secrete din care-am tot smuls atâta lumină! Şi-am dat şi la alţii, mereu, cât au vrut, să vadă cum toate se duc şi ne-aduc, şi din rai şi din iad, iertări şi păcate! Se duc şi se-ntorc şi se duc şi se-ntorc mai bune, mai rele, în poame şi-n păsări şi-n ochii tăi mari şi-n cărţile mele ...

Mă numesc Georgeta Mihai. Sunt mamă şi bunică. Respect tot ce însemnează şi poartă numele comun OM, şi pe care-mi place să-l scriu cu majuscule. Şi nu mă codesc niciodată, dacă trebuie să observ Răul sau Binele din jurul meu, însă şi din jurul celor care-mi umple ori îmi golesc sufletul, care mă ajută să mai cred în speranţă şi în dumnezeire! Mă aflu la o vârstă în care orice făptură omenească trebuie să trăiască în linişte şi în mulţumire, să nu-şi ...

(Nu) ştiu să număr, (n)-am ce număra când tot/nimic (nu) stă la numărare... zic: 1, 2, 3, 4...nu mai zic... mulţimea asta-i prea obositoare   pentru ştiutul meu de-ncepător într-ale celor vii şi celor moarte... 5, 6, 7, 8...mai am puţin... şi cred că (n)-am să trec peste departe!   Sunt avansat şi (nu) ştiu ce să fac... (n)-aş vrea să mă opresc, dar mi se pare că am greşit ceva...şi că (nu) văd cum fiecare număr (nu) mai are   vrun farmec şi vro şansă dacă nu- ...

Îl vezi în fiecare zi. De trei ori pe zi. De o mie de ori pe zi. Nu ai cum să-l eviţi. Vrei să-l ocoleşti, dar nu poţi. Că-i peste tot. Ca un partid. Ca o adunătură. Ca o piază rea. În găseşti chiar şi unde te aştepţi mai puţin. Şi în oraşe. Şi în sate. I se aude zgomotul de la mare distanţă. Acest soi de vibraţie trece prin pereţi. Trece şi prin căşti/dopuri antifonice. Te căpiază. Şi, când îl observi câtă pasiune pune în ceea ce ştie să facă cel mai bin ...

Oare de ce nu-mi spui nici un cuvânt din simplitatea majestăţii tale?... doar lăcrămezi şi cauţi într-un gol, unde au fost fântânile din vale,   unde a fost biserica din deal... şi tot ce-n depărtare se afundă: foame şi sete, somn şi vis...şi dor... şi-o dragoste...şi-o cruce...şi o nuntă!   Vreau să-mi aduc n-aminte c-am uitat să vin la tine şi să cer iertare pentru păcatul de a nu-ţi vedea re/numele cu literă (mai) mare,   scris drept (şi sfânt) pe orice calend ...

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să aflu, să caut, să învăţ. Întotdeauna am considerat că-i mai bine să nu ştiu. Dacă mă apuc să caut, şi caut în zadar? Dacă mă apuc să aflu, şi râde jurul şi jurul jurului de hotăr� ...

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că nu este invidiată de toate femeile lumii şi nu pot crede că nu este râvnită şi pândită şi dorită de toţi bărbaţii istui Pământ. Sigur că da! Se poate înţelege că o divinizez, că o ...

Bacanta mea este-o scumpete de spatie şi mă iubeşte uniform-accelerat, dă de-nţeles, parcă ar fi locomotivă, că nu am clasă şi că sunt un deraiat!   Are magnet, filet pe stânga şi emfază, şi după dragoste e moartă permanent, nici o clipită nu mă lasă din strânsoare, chiar dacă am certificat de impotent!   Nu pot vedea şi auzi cum se târăşte şi se întinde şi-şi dă ochii peste cap, nu-i pot primi toată lucirea din orbită, şi nici nu pot din captivarea ei să s ...

Viitor de aur...ţara noastră n-are!/ şi nici apa n-are loc de mers pe ţeavă!/ viaţa se topeşte ca o lumânare!/ demagogii urlă împănaţi cu pleavă!... Casele ni-s peşteri...şi răbdarea ni se/ surpă sub asaltul vorbelor degeaba!/ cresc, văzând cu ochii, ane-mone-lise/ clănţănind în egări...ca să meargă treaba!... Nu se mai aude, nu se mai observă/ cum se duc şcolarii zgribuliţi la şcoală.../ şi mănâncă patru-cinci la o conservă,/ aşteptând himere cu sacoşa goa ...