Îl vezi în fiecare zi. De trei ori pe zi. De o mie de ori pe zi. Nu ai cum să-l eviţi. Vrei să-l ocoleşti, dar nu poţi. Că-i peste tot. Ca un partid. Ca o adunătură. Ca o piază rea. În găseşti chiar şi unde te aştepţi mai puţin. Şi în oraşe. Şi în sate. I se aude zgomotul de la mare distanţă. Acest soi de vibraţie trece prin pereţi. Trece şi prin căşti/dopuri antifonice. Te căpiază. Şi, când îl observi câtă pasiune pune în ceea ce ştie să facă cel mai bin ...

Oare de ce nu-mi spui nici un cuvânt din simplitatea majestăţii tale?... doar lăcrămezi şi cauţi într-un gol, unde au fost fântânile din vale,   unde a fost biserica din deal... şi tot ce-n depărtare se afundă: foame şi sete, somn şi vis...şi dor... şi-o dragoste...şi-o cruce...şi o nuntă!   Vreau să-mi aduc n-aminte c-am uitat să vin la tine şi să cer iertare pentru păcatul de a nu-ţi vedea re/numele cu literă (mai) mare,   scris drept (şi sfânt) pe orice calend ...

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să aflu, să caut, să învăţ. Întotdeauna am considerat că-i mai bine să nu ştiu. Dacă mă apuc să caut, şi caut în zadar? Dacă mă apuc să aflu, şi râde jurul şi jurul jurului de hotăr� ...

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că nu este invidiată de toate femeile lumii şi nu pot crede că nu este râvnită şi pândită şi dorită de toţi bărbaţii istui Pământ. Sigur că da! Se poate înţelege că o divinizez, că o ...

Bacanta mea este-o scumpete de spatie şi mă iubeşte uniform-accelerat, dă de-nţeles, parcă ar fi locomotivă, că nu am clasă şi că sunt un deraiat!   Are magnet, filet pe stânga şi emfază, şi după dragoste e moartă permanent, nici o clipită nu mă lasă din strânsoare, chiar dacă am certificat de impotent!   Nu pot vedea şi auzi cum se târăşte şi se întinde şi-şi dă ochii peste cap, nu-i pot primi toată lucirea din orbită, şi nici nu pot din captivarea ei să s ...

Viitor de aur...ţara noastră n-are!/ şi nici apa n-are loc de mers pe ţeavă!/ viaţa se topeşte ca o lumânare!/ demagogii urlă împănaţi cu pleavă!... Casele ni-s peşteri...şi răbdarea ni se/ surpă sub asaltul vorbelor degeaba!/ cresc, văzând cu ochii, ane-mone-lise/ clănţănind în egări...ca să meargă treaba!... Nu se mai aude, nu se mai observă/ cum se duc şcolarii zgribuliţi la şcoală.../ şi mănâncă patru-cinci la o conservă,/ aşteptând himere cu sacoşa goa ...

Mamei tale...cruce mai uşoară decât greul dus n-atâta viaţă pentru pacea sufletelor noastre, pentru dorul care ne învaţă   cum să nu se-ntâmple vro uitare sau vro rătăcire-n viitor, cum să-i fie-n toată veşnicia somnul...şi pământul mai uşor!   Gând pios şi dreaptă plecăciune la mormântul ei, în care toată starea nesfârşirii înfăşoară liniştea-n adânc desfăşurată,   unde se aude ce aproape-i vindecarea-n timp ne/cunoscut, ce aproape-s marginile vieţii ...

Un prinţ complicat, îndrăgind tochitura,/ sosi într-un sat anonim şi sărac!/ citise-n „Scânteia” că-i bună untura/ mistreţului prins cu statut de godac!// Mergea pe un drum schilodit de tractoare,/ cânta din cimpoi electronic, zicând:/  – Veniţi, servitori, căutaţi în hambare/ vreau carne!...vreau carne!...sunt foarte flămând!// – O, tip enervant...(grongăneau servitorii).../ godacul e bine ascuns de ţărani!/ sunteţi daltonist, viclenia culorii/ vă-nşeală!...mai ...

Ai să auzi când te-oi striga: Marie, sunt sub sărutul sufletului tău, cel mai curat sigiliu al uimirii de sfânt şi sclav la bine şi la rău... când te-oi striga şi-oi spune că începe să-mi fie dor, din ce în ce mai dor de veşnicia ta tulburătoare: un fel de marş frumos în „la” minor... un fel de râs allegro ma non troppo, un fel de plâns discret în „fa” major?   Ai să mă vezi când oi veni, atuncea, umil trecut, prezent şi viitor, naiv la poarta majestăţii tale ...

Moto: „aşa merge de frumos/ de parcă scrie pe jos” (anonim folk)   în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună   noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant   face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica viitoare în moldova explodează/ ouă de privighetoare   se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit ...