Ce-a fost şi ce-a ajuns tramvaiul gălăţean, în aşteptarea finanţărilor europene (FOTO)

Ce-a fost şi ce-a ajuns tramvaiul gălăţean, în aşteptarea finanţărilor europene (FOTO)
Tramvaiul pe strada Traian în "Galaţii de odinioară" şi acum
Evaluaţi acest articol
(41 voturi)

Cu mai bine de o sută de ani în urmă, la 1900, Galaţiul avea cinci trasee de tramvai electric, liniile însumând 26,5 km de cale simplă, parcurse de 18 vagoane cu motor şi 18 remorci. În 2019, Galaţiul mai are doar trei trasee de tramvai şi 37,5 km de cale simplă rămasă în funcţiune, iar 16 tramvaie vechi de peste 30 de ani circulă zilnic, conform diagramei Transurb. La 1926, în cadrul Societăţii Anonime de Exploatare a Tramvaielor lucrau 88 de vatmani. Astăzi, SC Transurb SA mai are doar 52. Cei 56.000 de călători care, în medie, călătoresc zilnic cu tramvaiele Transurb, aşteaptă, poate, mai mult decât toţi gălăţenii la un loc, cele 18 tramvaie nou-nouţe, achiziţionate cu fonduri europene, care, deocamdată, există doar pe hârtie. Aşa cum tot pe hârtie a rămas şi mult-promisa linie de tramvai care să lege Galaţiul de Brăila…

Pe 10 decembrie anul trecut, Primăria municipiului Galaţi anunţa că licitaţia pentru achiziţia a minimum opt şi maximum 18 tramvaie noi, a fost câştigată de compania românească Astra Vagoane Călători SA, din Arad, şi că valoarea acordului-cadru pe care îl va încheia se ridică la 26 de milioane de euro cu TVA, sumă pentru acoperirea căreia s-au cerut fonduri europene. Au trecut mai bine de cinci luni de atunci, dar în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice licitaţia figurează ca fiind în desfăşurare, iar contractul de finanţare europeană nu a fost încă semnat.

Tot în desfăşurare, este şi licitaţia lansată în ianuarie 2019 de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru achiziţia, cu fonduri europene, a 40 de tramvaie noi, dintre care zece pentru Galaţi, conform acordului de parteneriat încheiat cu Primăria. Procedura s-a tot prelungit, data-limită de primire a ofertelor pentru lotul de tramvaie destinat Galaţiului fiind amânată pe 5 iunie 2019.

Nu puţini sunt gălăţenii care se întreabă, mai în glumă, mai în serios, pe unde vor circula noile tramvaie, din moment ce pe străzi precum Mihai Bravu şi, mai nou, Basarabiei, linia de tramvai a devenit amintire. Tocmai de aceea vă propunem astăzi, cu sprijinul lui Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi, o privire retrospectivă asupra a ceea ce a fost şi a mai rămas din tramvaiul gălăţean.

Mijloc de transport acceptat cu greu

„Despre începuturile tramvaiului sunt foarte multe de spus”, afirmă Marius Mitrof, explicând cuvântul intrat în mentalul colectiv: „drum” - „way”, adică reţeaua de linii folosite de către „tram” - un tip de camion, vagon scoţian utilizat pe la începutul secolului al XIX-lea.

Datorită portului aflat în plină expansiune la mijlocul secolului al XIX-lea, Galaţiul a intrat în atenţia antreprenorilor de tramvaie. Numai că, spune Marius Mitrof, parcursul acestui mijloc de transport pe teritoriul oraşului nostru nu a fost atât de uşor, din cauza numeroaselor obstacole ridicate fie de interesele administraţiei, fie de cele ale comercianţilor gălăţeni, fie de lipsa de viziune a acestora asupra a ceea ce însemna viitorul transportului urban şi intraurban. Opoziţia aminteşte şi de cea manifestată vehement la construirea aeroportului în 1921!

„La 2 aprilie 1872, Emile de Gobart punea la dispoziţia edililor comunei Galaţi, un proiect pentru executarea „unui drum de fer american, tramway”. Iniţiativa a rămas fără rezultat.

La fel şi iniţiativele ulterioare, care au dus la admonestarea de către Mihail Kogălniceanu a primarului oraşului Galaţi: "Mai puţină politică domnule Primar şi mai multă administraţiune".

După anul 1880, presa locală începe, la rândul ei, o campanie, pentru instalarea unui „tramvai".

În aprilie 1892, Primăria Galaţi primea o propunere de la S. Ciurea, să pună în circulaţie „tramcare”, „ca cele din Bucureşti”, pe două trasee, unul pe strada Domnească, celălalt pe strada Portului. Tot fără rezultat!

Belgienii au adus tramvaiul în Galaţi

„În martie 1895, compania Charles Georgi din Belgia obţinea concesiunea instalării unui tramvai electric în Galaţi, pentru o perioadă de 38 de ani, cu dreptul de a construi şi exploata trei linii de tramvai cu o singură cale.

În luna septembrie a aceluiaşi an, se înfiinţează Societatea Anonimă de Exploatare a Tramvaielor din Galaţi şi din România, cu capital belgian, iar prima linie de tramvai a fost dată în folosinţă, în Galaţi, la 1900, cu «30 de trăsuri», transportul pe această cale de rulare dezvoltându-se în ritm vertiginos”, spune Marius Mitrof.

Traseele de odinioară

„Traseul pornea de la docuri pe strada Portului, urca pe strada Speranţei, prin faţa Teatrului Papadopol, şi de aici ajungea în strada Braşoveni, apoi în centru, în Piaţa Regală, ocolind felinarul amplasat în centrul acesteia (după 1912, în locul felinarului a fost amplasată statuia lui Costache Negri). De aici o linie mergea pe strada Brăilei până la capăt, iar o alt ramură pornea pe strada Mavromol - strada Nicolae Bălcescu de astăzi - până pe strada Culturii (astăzi, strada Gării). Un alt traseu trecea pe strada Mihai Bravu, venind de la Gară, şi mergea până la Grădina Publică. Erau şi trasee care făceau legătura cu Gara şi portul, prin strada Ceres, astăzi Ana Ipătescu. Pe strada Tecuci se afla o altă linie de tramvai care ajungea pe strada Traian şi, de aici, pe lângă Piaţa «C. Negri» (Piaţa Centrală, de astăzi) şi pe lângă impozanta clădire a lui Constantin Ţinc, mergea până la Spitalul «Elisabeta Doamna - Caritatea Gălăţeană»”, povesteşte Mitrof.

Conform datelor Transurb, liniile însumau, la acea vreme, 26,5 km de cale simplă. Însă, spune consilierul Direcţiei pentru Cultură, „la 1906, liniile de tramvai se prelungesc, la insistenţele locuitorilor din cartierele mărginaşe, până la bariera Traian şi în Bădălan”.

Vagoanele tramvaiului erau de origine belgiană, aveau caroserie din lemn, pe două osii, şi erau alimentate de Uzina de Gaz şi Electricitate, proprietate a Societăţii franco-belgiene, instalată pe strada Gloriei.

Legătura cu Brăila

Potrivit lui Marius Mitrof, intensificarea comerţului extern în perioada anilor 1900-1913 urcă România pe locul patru în lume la exportul de cereale, după Rusia, Argentina şi Canada, iar acest fapt reclama o nouă etapă de construcţii pentru modernizarea portului. Marii exportatori au solicitat prin memorii, între 1911 şi 1912, pe lângă mărirea şi reconstruirea magaziilor de mărfuri, instalarea de noi linii ferate în port, dar şi legarea porturilor Galaţi şi Brăila printr-o linie de tramvai. Însă aceştia au avut de înfruntat opoziţia marilor negustori cherestegii, iar mare parte a solicitărilor lor, printre care şi linia de tramvai, nu s-au mai realizat.

„În anul 1956, este iniţiat proiectul de construcţie a unei linii de tramvai între oraşele Galaţi şi Brăila, pe traseul şoselei care merge pe digul dintre Galaţi şi Brăila”, spune Marius Mitrof. Constatând, amar, că nici cei din conducerea de atunci nu veneau cu nimic nou, nu putem decât spera că poate, vreodată, între Galaţi şi Brăila vor circula tramvaiele…

Dar să ne întoarcem la vremurile de odinioară!

Prima grevă

„La 17 iulie 1914, se înregistrează o primă grevă a muncitorilor de la tramvaie, aceştia solidarizându-se cu greva celor din Brăila şi Bucureşti. Revendicările lor se refereau la mărirea salariilor, limitarea programului de lucru la 10 ore şi suspendarea amenzilor. Revendicările au fost acceptate la 22 iulie”, dezvăluie Marius Mitrof.

„La 1926, capitalul Societăţii Anonime de Exploatare a Tramvaielor se ridica la 5 milioane de franci belgieni, în cadrul societăţii lucrând circa 110 salariaţi, din care 88 de vatmani, plus încasatori şi controlori. Doar 23 de tramvaie circulau, la acea dată, pe străzile Portului, Colonel Boyle (fostă Speranţei, astăzi Portului), Berthelot (fostă Mavromol, astăzi Nicolae Bălcescu), Lascăr Catargiu (fostă Culturii, astăzi Gării), Heliade Rădulescu (astăzi Gării), Traian, Tecuci, Brăilei şi în Bădălan, pe strada Pescăriei”, spune consilierul Direcţiei pentru Cultură.

Spectacolul schimbului de tură

Prin 1933, încasatorii şi vatmanii făceau schimbul de tură pe stradă, fapt pe care ni-l relatează Marius Mitrof: „În fiecare zi, între orele 12 şi 14, personalul de mişcare al Uzinelor Comunale Galaţi (UCG) se îngrămădeau în faţa gangului situat la colţ între strada Brăilei şi strada G-ral Berthelot (Nicolae Bălcescu, de astăzi), aşteptând schimbul de după-amiază. Că era soare, că era frig, ploaie sau ninsoare, personalul se posta pe trotuar, închidea circulaţia şi se dădea în spectacol, uneori spre hazul trecătorilor, alteori spre indignarea acestora, prin folosirea unui limbaj nu tocmai decent”…

De la vagoane belgiene la vagoane gălăţene

„La 13 mai 1933, în cadrul unei şedinţe a consiliului de administraţie a UCG, au fost comandate 600 de tone de şine necesare tuturor liniilor care urmau să fie schimbate, 10 vagoane noi şi 20 de macazuri pentru linii. În anul 1934, parcul de vagoane a fost înnoit cu vagoane belgiene.

Şantierul Naval Galaţi începe să construiască inclusiv vagoane de tramvai, astfel încât pe străzile oraşului puteau fi văzute circulând şi vagoane de producţie autohtonă…

"Vedetă" într-un film german de propagandă

„Vagonul pătrăţos, cu geamuri mari şi cu un pantograf la fel de mare, se apropie, sunând din clopoţel şi atenţionând trecătorii. Un far mare, rotund este poziţionat central, iar de o parte şi de cealaltă a lui se află înscris numărul, probabil, de înmatriculare al vagonului: 17.

Pe geamul vatmanului, în partea de jos se află o plăcuţă pe care scrie cu majuscule „GARĂ”. Tramvaiul a coborât panta, venind dinspre oraş şi mai are o singură staţie până la Gara de călători CFR. Manipulantul frânează uşor şi, înainte să ajungă în staţie, un bărbat în palton şi cu pălărie pe cap, se desprinde de bara de la uşa din faţă a tramvaiului, coborând din mers. Zgomotul hurducăit de metal, produs de roţile frânate, uşor, de saboţii de metal, se suprapune peste larma celor care aşteaptă, nerăbdători să urce în unicul vagon al tramvaiului.

Ajuns în staţie, oamenii se îmbulzesc prin cele patru goluri înguste, cu rol de uşă, câte două pe fiecare latură a vagonului.

Tramvaiul pleacă, parcă târându-se sub greutatea mulţimii de pasageri...

Nu este o poveste”, spune Marius Mitrof, este o secvenţă cât se poate de reală, de doar 24 de secunde, dintr-un film de propagandă realizat de către un soldat german, în Galaţii anului 1944, când România era încă aliata Germaniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

De la glorie la declin

Timpurile au trecut, au dispărut trasee de tramvai ca urmare a sistematizării oraşului şi au apărut alte trasee. La 3 martie 1973, de pildă, se inaugura punerea în exploatare a unei noi linii de tramvai, care pornea din strada Siderurgiştilor, pe strada 6 Martie (astăzi Basarabiei), dincolo de viaductul de pe Calea Prutului, care se oprea în dreptul străzii Lemnari”, afirmă Marius Mitrof.

„Tramvaiele cuceriseră oraşul. Ele deveniseră principalul mijloc de transport în comun. Mai mult, datorită economicităţii funcţionării lor, au început să fie folosite şi pentru transportul de mărfuri. Tramvaie amenajate special transportau mai ales legume şi fructe din Depozitul ILF din Calea Prutului în Piaţa Mare”, afirmă SC Transurb, în pagina dedicată istoriei transportului de pe portalul propriu.

„După 1990, realităţile s-au schimbat. Ceea ce se întâmpla în ţările industrializate la jumătatea secolului al XX-lea, în sensul renunţării la tramvai, se petrece astăzi la noi.

Face parte din mersul istoriei, însă, cu o privire mai atentă, s-ar putea sări peste etape, fără să le repetăm. Când vom reveni la tramvaie? Asta doar timpurile ne vor putea spune, atunci când le vom trăi”, spune Marius Mitrof.

Ce-a mai rămas din ce-a fost

SC Transurb SA spune că, la momentul actual, parcul său de tramvaie este compus din 53 de vagoane, de două tipuri: ZGT4/6, fabricate între anii 1984-1988, şi KT4D, fabricate între anii 1976-1986. Ultimele au fost cumpărate, la mâna a doua, în 2012.

Parcul activ zilnic cuprinde, însă, între 22 şi 34 de vagoane, totalizând un număr de 16 tramvaie care circulă zilnic conform diagramei de transport, pe cele trei trasee de transport pe linie: Traseul 7 (Micro 19 - Piaţa Centrală), Traseul 39 (Micro 19 - Cimitirul Israelit) şi Traseul 44 (Comat - Piaţa Centrală).

„Linia de tramvai existentă este de 43,69 km cale simplă, iar linia rămasă în funcţiune este de 37,5 km cale simplă. Linia de tramvai dată în folosinţă cel mai devreme şi funcţională la acest moment datează din anul 1971, aflată pe Viaductul care face legătura între municipiu şi Combinat, iar cea mai nouă este din 1986, de asemenea funcţională, pe strada Ştefan cel Mare (nu sunt luate în calcul tronsoanele de linie reabilitate)”, ne-a comunicat, la solicitarea noastră, Transurb.

În prezent, în cadrul societăţii Transurb mai sunt angajaţi 52 de vatmani, care îi duc la destinaţie pe cei aproximativ 56.000 de călători - media persoanelor care urcă, zilnic, în tramvai. Cel care a mai rămas, din ce-a fost odinioară…

Sursa fotografiilor şi explicaţii:

1. Tramvaiul care circula, odinioară, prin Piaţa Regală - imagine din colecţiile Bibliotecii "V.A. Urechia";

2. Începuturile tramvaiului gălăţean pe Strada Traian, în zona Farmaciei Tinc - imagine dintr-o microexpoziţie digitală, Paris, Franţa, documentarist, Adrian Zăinescu (Facebook, Galaţii de odinioară);

3. Imaginea colorizată a străzii Traian la 1906, care poştală care există datorită unor colecţionari precum Costel Gheorghiu, Ilie Negrea, Laurenţiu Drăguşin (Facebook, Galaţii de odinioară);

4. Tramvaiul, pe strada Traian de astăzi, zona Farmaciei Ţinc (Foto: Anca Melinte);

5. Strada Mihai Bravu, imagine pusă la dispoziţie de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi;

6. Pe aici a trecut, cândva, tramvaiul (Foto: Anca Melinte);

7. Cu tramvaiul pe strada Nicolae Bălcescu - imagine din colecţiile Bibliotecii "V.A. Urechia";

8. Strada Heliade Rădulescu/ Gării cu Gara de Călători - imagine dintr-o microexpoziţie digitală, Paris, Franţa, documentarist, Adrian Zăinescu (Facebook, Galaţii de odinioară);

9. La începutul secolului al XX-lea, pe strada Gării - imagine din colecţiile Serviciului Referinţe din cadrul Bibliotecii "V.A. Urechia";

10. Început de secol XX, pe strada Tecuci - imagine din colecţiile Serviciului Referinţe din cadrul Bibliotecii "V.A. Urechia";

11. Tramvaiul pe strada Oţelarilor (Foto: Anca Melinte);

12. Pe strada Basarabiei, linia de tramvai nu mai duce nicăieri (Foto: Anca Melinte).

Citit 15950 ori Ultima modificare Sâmbătă, 25 Mai 2019 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.