Urâtă intrare le mai facem în Galaţi celor care vin cu trenul, pe la marginea cartierului Vadu Ungurului! În liziera dintre casele de aici şi linia ferată, sunt tone de gunoaie, neridicate cu anii. Deşi au făcut zeci de sesizări, oamenii spun că autorităţile n-au găsit nicio soluţie să-i oprească pe cei care vin şi aruncă resturi menajere acolo. În plus, maşinile Ecosal trec fără să cureţe zona măcar o dată la câteva luni.
Scăpat de ceva vreme de faima urâtă a hoţilor, cartierul Vadu Ungurului pare la prima vedere liniştit şi chiar curăţel, comparativ cu alte zone ale oraşului, chiar dacă aleile labirintice pe care sunt înşiruite casele sunt pline de gropi şi pe alocuri asfaltul e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. În privinţa modului în care îşi face Ecosalul treaba, părerile sunt împărţite. Unii spun că sunt mulţumiţi şi că apreciază inclusiv faptul că joia vin să colecteze pet-uri, cartoane, sticle etc şi în altă zi iau gunoiul menajer. Alţii şi-ar dori ca cineva să mai adune şi gunoiul de pe stradă. "Trec cu maşina, dar nu adună nimic de pe străzi. Tot noi ieşim cu măturile în urma lor şi facem curat în faţa porţii şi pe stradă. Nu ne cad mâinile, dar parcă mă înfurie faptul că plătim o mulţime de bani pe taxa de salubrizare şi impozit", spune I. D., o pensionară care a dorit să nu-i dezvăluim întregul nume.
Cu un singur lucru au fost toţi locuitorii cartierului de acord: nu se mai pot tolera tonele de gunoi aruncate lângă linia ferată, pe care nu le adună nimeni chiar şi cu anii. "Oare nu le e ruşine autorităţilor cu o intrare în oraş atât de dezastroasă? Toţi cei care vin cu trenul din alte localităţi văd că trăim mai rău ca în Epoca de piatră. Mormane peste mormane de gunoi! Chiar nu le pasă?", ne spune Maria Muşat. Vasila Popov e de aceeaşi părere: "Vin, ridică gunoiul de la porţi, dar pe margine nu intră niciodată. Noi ne facem curat în faţa gardului, dar degeaba, dacă din râpă pute de-ţi ia nasul. Am tot adunat şi dintre copaci, dar degeaba".
Anton Palade chiar ţine să vedem ce grozăvie s-a adunat în capătul străzii Tudor Vladimirescu, în dreptul numerelor 226 - 228, acolo unde se află şi un transformator al Electrica. Mirosul devine imediat insuportabil, apoi rânjesc spre tine maldărele de resturi sedimentate în ani, înşirate de-a lungul treptelor şi printre copaci. "După cum vedeţi, strada aici nu se înfundă, se poate coti şi întoarce pe altă alee. Vin şi de-ai noştri, dar mai puţini, dar vin gălăţeni, probabil din oraş, cu maşina, opresc o clipă, aruncă sacii cu resturi şi demarează în trombă. Am făcut sesizări, însă degeaba. Mi-au spus mie s-o fac pe poliţistul şi să-mi notez numerele maşinilor. Risc să vină data viitoare să-mi dea cu ceva în cap. Ar trebui închis locul, cu gard înalt, peste care să nu se mai poată arunca gunoiul. Dar cine să facă asta?", se întreabă omul retoric.
Coşuri amplasate degeaba
Păcat ar fi să spunem că cei de la Ecosal nu veniseră să ridice gunoaiele din coşurile de pe strada Domnească! Însă în urma lor, destul de mulţi gălăţeni, locuitori sau nu ai cartierului, au încercat să-şi arunce gunoaiele, dar au nimerit pe lângă. Astfel, în jurul fiecărui coş de gunoi sunt o mulţime de resturi împrăştiate pe jos, care, până la urmă, au o singură explicaţie: lipsa de educaţie. Poate şi reaua credinţă. Într-un loc, coşul de gunoi dispăruse, însă trecătorii continuaseră să arunce cu cinism hârtiile acolo. Ca şi cum n-ar fi găsit o altă pubelă la câţiva paşi mai încolo.
Ruine şi maidane cu gunoi
Locuitorii cartierului ni s-au mai plâns de casele părăsite din zonă, devenite adevărate focare de infecţie şi ascunzători pentru vagabonzi. "Casa aceasta e lăsată în părăsire de mai bine de zece ani. Cei care locuiau aici au plecat în străinătate. Au copaci în curte foarte bătrâni ale căror crengi au devenit un pericol pentru trecători, dar şi pentru cablurile care s-ar putea rupe la orice vânt mai puternic. Nu mai vorbim de faptul că locuinţa nu mai are nici gard, iar curtea a devenit loc de depozitare a gunoaielor. În casă se mai ascund din când în când vagabonzi. Chiar nu poate face Primăria ceva? Nu-i poate obliga nimeni să se ia minimul de măsuri ca să nu mai locuim lângă asemenea mizerie cu asemenea pericole?", se plânge Maria Muşat. Din nefericire, nu e un caz singular. Aproape fiecare străduţă are cîte o casă părăsită sau câte o curte transformată în maidan, toate ajunse depozite de gunoi.
Cum au scăpat unii locuitori de mizerie
Într-un singur loc am găsit liziera de la marginea cartierului curată. Însă acolo, o minte ingenioasă şi un suflet mare aşezase trei căsuţe pentru câini. La trecerea noastră prin zonă, patrupedele nu erau "Acasă", însă aveau asigurată apa şi mâncarea la discreţie. Totodată, omul care a instalat căsuţele acolo a curăţat locul, care a şi rămas curat. Cei care au prostul obicei să-şi arunce gunoiul la marginea cartierului nu s-au mai încumetat s-o facă şi aici, ştiind că zona e locuită de nişte paznici vigilenţi.
Bancă făcută bucăţi, la intrarea în Parcul CFR
Nimic nu s-a schimbat în Parcul CFR de la ultima noastră trecere prin zonă. Aceleaşi bănci ruginite, aceleaşi alei neasfaltate, acelaşi aer dezolant arată delăsare din partea autorităţilor, care de ani buni se laudă cu amenajarea acestui spaţiu. Într-un timp, ni se promitea chiar instalarea unei tiroliene aici. Însă nu s-a găsit bunăvoinţă nici pentru amenajarea unui simplu spaţiu de joacă pentru copii, nici măcar pentru asfaltarea aleilor, astfel încât oamenii să se poată măcar plimba cu bicicletele. În mijlocul grădinii tronează din vremuri nedesluşite o ditamai grămadă de fier ruginit, care strică şi mai rău aspectul locului. Ca şi cum lipsa de reacţie a autorităţilor nu ar fi suficientă, în afara parcului, trântită de cineva cu intenţia s-o spargă, zace o bancă din piatră, făcută bucăţi. Lipsa de bun simţ şi de educaţie îşi arată din nou colţii.
O piaţă pentru cartierul Petru Rareş
Degeaba cer locuitorii din cartierul Petru Rareş de ani buni administraţiilor locale construirea unei pieţe în zona lor! "Terenuri virane sunt, clădiri care se dărâmă la fel. O piaţă ar fi mană cerească pentru noi. Să fie şi cu legume, şi cu mezeluri, şi cu brânzeturi, cu de toate. S-ar crea şi locuri de muncă, s-ar face şi bani la bugetul local, prin plata de chirii, şi ne-ar scuti şi pe noi de un drum lung şi istovitor", ne spune doamna Neagu.
Câteva mici consignaţii şi un magazinaş de cartier mai acoperă din nevoile imediate ale oamenilor de aici. Însă e clar că nu le poate acoperi pe toate. Pentru legume şi fructe proaspete, oamenii trebuie să ia autobuzul pentru a merge la cumpărături, deşi în alte zone ale oraşului cetăţenii sunt mai norocoşi şi au piaţa la câţiva paşi.
Căsuţa cu suflet muzical
E drept că, pe lângă casele vechi, unele chiar dărăpănate, au apărut în cartierul Petru Rareş şi câteva clădiri noi, unele ridicate cu gust, altele cu risipă de fonduri, iar altele cu ceva minte şi suflet în plus, încât să te facă să te opreşti locului, ca să le admiri. Aşa este şi cazul căsuţei care adăposteşte un artist sau un iubitor al muzicii, această pasiune reuşind să se reverse peste gardul pictat ca nişte clape de pian. Cum şi cutia poştală are formă de vioară, nu rămâne decât să-ţi imaginezi că şi scrisorile şi facturile vin sub formă de partituri.
Joi, venim în Port
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 23 ianuarie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la Liceul de Marină, în Port, pentru a ne spune ce vă nemulţumeşte şi să le sugeraţi autorităţilor ce soluţii pot adopta pentru înfrumuseţarea cartierului. Ne puteţi transmite problemele dumneavoastră şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
