Începând cu 2018, când am serbat Centenarul, în fiecare an au avut loc, pe 20 ianuarie, în faţa Monumentului apărătorilor Galaţiului, refăcut în zona Stirex, ceremonii religioase şi reconstituiri ale Bătăliei Galaţilor. Timp de două zile, 7 şi 8 ianuarie 1918 (pe stil nou, 18 şi 19 ianuarie), câte un soldat din oraş a avut de înfruntat 25 de inamici ruşi, gălăţenii având doar câteva tunuri şi nave militare, în timp ce ruşii bolşevizaţi revoltaţi dispuneau de 90 de tunuri americane uriaşe, cu care trebuia capturat, împreună cu bolşevici ucraineni înarmaţi, Chişinăul. Urma apoi planul secret al lui Lenin: joncţiunea cu bolşevicii maghiari şi tăvălugul roşu peste toată Europa şi mai departe! De Bobotează, oraşul fiind complet înconjurat de rebelii ruşi, foştii aliaţi - infanterie, cavalerie, aviaţie, mitraliori, vase militare - cu soldaţi ruşi deja încartiruiţi în oraş, care plănuiau incendierea Galaţiului şi asasinarea gălăţenilor importanţi!
Bătălia Galaţiului, singura luptă a "Marelui Război" în care au fost antrenate toate armele - terestre, aeriene şi navale - a culminat, după încă o zi în care, cu întăriri, un român a înfruntat 11 ruşi din corpul de elită siberian, cu un atac decisiv de noapte al unui grup de comando românesc, soldat cu zece victime dintre voluntarii gălăţeni! Franţa, prin mâinile generalului Berthelot, şi regele Italiei, prin trimisul său, generalul Badoglio, ne-au oferit apoi Crucea de Război, înaltă recunoaştere pe care numai alte două oraşe româneşti au mai primit-o! Strada Bălcescu de azi s-a numit de atunci strada Berthelot, iar actuala stradă a Portului lua numele aventurierului canadian salvator Boyle.
În jurnalul său, publicat sub titlul "1916-1918 amintiri din războiu", dr. Mihai Ștefănescu-Galați, martor al bombardamentelor cu victime inclusiv printre copii, vorbea chiar despre vreo 50.000 de rebeli afluind dinspre Iveşti! Iar 12.000 de dezertori înarmaţi au înconjurat şi atacat oraşul paşnic! Bombardamentele au fost atât de intense, încât, după război, oraşul-erou risca să sară în aer, din cauza celor 3.000 de tone de obuze rămase aici.
În "Galațiul nostru" - monografie școlară din 1924, institutorul Dimitrie Faur tipăreşte numele celor zece eroi martiri, care au fost pomenite în toate bisericile din oraş: sergent Duda Ion, dintr-un regiment alcătuit din resturile altor două regimente decimate în război, viteaz care luptase cu glorie și la Mărășești, caporal Rădulescu, soldații "Stanciu D., Iancu Marin, State C., Dinu Ioan, Dan Tudor, soldații Ștefan St., Voicu Dumitru și Ioniță A. Gh." Am adăugat și numele sublocotenentului Traian Ionescu, înhumat în comuna Vânători, la înmormântarea căruia a participat şi un pluton de ruşi rămaşi leali ţarului şi Aliaţilor (mai există şi acum cel puţin un urmaş al acestuia la Galaţi).
În meticulosul Jurnal de Operaţiuni al Regimentului 6 Infanterie, unitate din ce în ce mai decimată în lupte care a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, am descoperit că nu era înscris decât numele ofiţerilor căzuţi în luptă şi doar numărul soldaţilor, precum soldatul Costache State, iniţial din Regimentul "Mihai Viteazul", tânăr lăcătuş pentru navele străine în reparaţie la şantierul şi fabrica Fernic. Desigur, un voluntar cunoscător al locurilor, din grupul de comando care, cu o intervenţie de-a dreptul nebunească - i-a înghesuit, în noaptea geroasă, pe rebeli, în Valea Ţiglinei. Tânărul era înscris cu nume în Jurnalul de Operaţiuni, cu îndemnul către gălăţeni de a-l conduce, cu recunoştinţă, pe ultimul drum, mulţumind astfel "eroului State Costache, mort în urma rănilor căpătate în luptele de pe malul Țiglina". Astăzi, martirul sacrificat pentru oraşul său are încă nepoţi şi strănepoţi aici, recunoscuţi în comunitate.
VEDEȚI ȘI: Ziua Galaţiului eroic, la monumentul Apărătorilor oraşului
