Doamna Lui...și Fântâna cu Gura în Jos (VIII)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Sigur că da, doamnă Stai! Am să-ţi pun ziarul în cutia poştală! Dictatoarea mea, Iolanda Cremene, mi-a scris două texte pentru Nichita Stănescu! Să i-l dăruieşti şi să-i spui Poetului că tare mi-i dor de Părinţi şi de Măria Sa, "Îngerul cu o Carte în Mână!"... Da?

"!abia dacă mai suflă păpădia/ şi soarele e jilav de la ploi/ şi se aud copacii cum aşteaptă/ s-aducă domnul frunzele-napoi!/ nişte ţărani cu sufletul pe tavă/ adună şi fac focuri în grădini/ se duce lumea-n râpă dacă nu e/ curat în cartea lui de rugăciuni!/ la prima vorbă rece peste dealuri/ plecară toate păsările-n jos/ în sus rămâne singur el săracul/ să-i ţină de urât lui făt-frumos!/ duminica în hainele de viaţă/ dă flacără la două lumânări/ să lumineze frigul din biserici/ şi plânsul muritorilor prin gări!/ se uită la icoane prin ziare/ cu şarpele de casă lângă pat/ mai are mult nu are bani de moarte/ că veşnicia s-a născut la sat!/ aşază busuioc tace priveşte/ la hainele de mire cum au fost/ cum trece lumea asta prin fereastră/ şi se întoarce unde are rost!/ dă linişte şi os curat la câine/ ascute o idee un cuţit/ nu crede că nevasta sa-i plecată/ unde de unde nimeni n-a venit!/

şi cuiburile goale de la streşini/ şi golurile triste din pământ/ i-aduc aminte că la primăvară/ lumina pune suflet pe cuvânt!/ arareori când noaptea îi aşterne/ fiinţa pe cărarea unui vis/ se suie româneşte în fântână/ să vadă cerul dacă stă la scris!/ să-i vină peste dealuri vorbă caldă/ aşteaptă răbdător şi cu tutun/ dă-n lăcrămare taie firu-n patru/ săracul nostru numitor comun!/ şi nimeni nu-i aduce nici o veste/ că fiul său nu are bani de plic/ şade încet şi caută în zare/ la trenuri încărcate cu nimic!"... Nu?... Sigur că da!

"!tata se ducea să prindă zorii/ tocmai unde aripile morii/ atingeau cu mila lor pământul/ veşnicia grâului şi gândul!/ mă uitam la el cu admirare/ ce curaj să intri-n depărtare/ ca lumina ochilor în carte/ sclav pe viaţă şi stăpân pe moarte!/ şi mergea frumos ca o tăcere/ nici măcar n-am spus la revedere/ rob cu ochi albaştri printre roabe/ nu desparte morile-n silabe!/ plin de farmec îl vedeam subţire/ înapoi în hainele de mire/ foc şi tei în casa părintească/ unde mama-i gata să mă nască!/ şi la urma urmei ce-i un tată?/ e un om cu inimă ferată/ şi un punct al meu de (re)vedere/ despre grâu şi despre înviere!/ tata s-a întors din depărtare/ şi mă uit la el cu admirare/ ştie multe mori şi multe semne/ şade liniştit şi-ndreaptă lemne!"... Nu?... Sigur că da!

Te invidiez pentru şansa de a-l întâlni pe Vulturul Blond! Mâine, te rog frumos, aş vrea să convorbim măcar telefonic, dacă nu poţi să stai cu mine măcar o viaţă şi o moarte, doamnă Stai! Oricum, (te) aştept!

Citit 6715 ori Ultima modificare Marți, 25 Ianuarie 2022 23:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.