Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) supusul tău te-a părăsit, frumoaso,/ şi ai rămas plângând lângă un gard -
ca pe-o străină, ca pe-o uscătură,/ ca pe-o închipuire te-a lăsat (!)
(!) supusul tău a fost Îndreaptă Lemne,/ a fost un pur şi-un simplu din poveşti,
a fost Repară Piatră prin grădină,/ şi te-a udat cu lacrimi ca să creşti (!)
(!) supusul tău n-a mai avut răbdare/ şi a plecat aiurea, în deşert,
după Ilene d-alea pofticioase/ de ochi albaştri şi de suflet fiert (!)
(!) supusul tău s-a dus după himere/ cu Dulcinee-n triste mori de vânt -
este pustiu şi-ar vrea să se întoarcă/ fiindcă nici iluzii nu mai sânt (!)
(!) supusul tău e gata să ajungă/ sub cătina din gardul unde stai
şi-abia mai poţi înlăcrima o floare/ şi greierilor umbră să le dai (!)
(!) supusul tău e-aproape şi s-apleacă/ tot şi smerit la îndurarea ta -
hai, singură şi blândă Mătăciune,/ iartă-l, te rog... dacă-l mai poţi ierta (!)
