Totdeauna și Niciodată (două păsări)

Totdeauna și Niciodată (două păsări)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

(!) e noapte închisă-n odaie/ şi neagră ca pasărea Poe -

mă duc să deschid o fereastră/ cu gândul că sufletul tău

departe, acolo şi singur/ nu poate să stea, şi îl rog

să plece, degrabă, la mine.../ tai lemne, l-aştept şi fac foc,

scriu vorbe la flacăra sobei,/ că altă lumină nu am,

le zgârii frumos, pe-ntuneric,/ pe aer, şi lungi până-n geam,

apoi le citesc s-aud unde/ şi cum şi de ce am greşit,

le şterg şi le scriu înc-o dată.../ iar sufletul tău n-a venit (!)

(!) doar pasărea Poe fâlfâirea/ pe marginea gândului meu

şi-o trece încolo, încoace,/ eroic, părelnic, mereu,

şi tare mi-i frică, mi-i groază/ de faptul cuvântului său,

un singur cuvânt, unul, simplu,/ dar plin cu tăcere şi rău,

şi pasărea tace întruna,/ doar tace-ntre mine şi poartă -

cumva, o fi cea Totdeauna?/ iar cea Niciodată e moartă?

tai lemne, aştept şi fac focul,/ şi scriu, şi citesc: oare Poe

nu vede că nu am lumină/ şi rost, fără sufletul tău (?)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 6592 ori Ultima modificare Joi, 17 August 2023 09:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.