Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) mama scrie prin grădină,/ tata scrie prin ogradă -
scriu cu sapa, cu lopata,/ scriu cu sufletul, cu gândul -
mama ştie, tata ştie/ că, odată şi odată,
vine vremea de citire,/ când, visând-o şi visându-l,
ca şi cum ar fi aievea,/ le rostim învăţătura:
cum să ne sfădim cu Zmeul,/ cum să ne jucăm de-a dura,
cum să aşteptăm Ilene/ la pârleaz şi la fântână,
cum să respectăm părinţii,/ cum să ştim Limba Română (!)
(!) mama scrie... şi des/cântă/ despre viaţă, despre moarte
(unele-s cu frunză verde,/ altele-s cu frunz-amară)
tata scrie... şi îndreaptă/ nişte lemne, ca la carte
(unele-s cu frunză deasă,/ altele-s cu frunză rară)
și-amândoi, n-aceeaşi clipă,/ cată să (ne) vadă-n zare
poate-poate vine vrunul.../ ori măcar vine-o scrisoare)
și-amândoi pun caru-n piatră,/ merg să ne răsară Luna -
parcă sunt din Totdeauna.../ şi se duc în Totdeauna (!)
