Renunţ la joacă (foarte serios!)
şi mă apuc de înălţat (în glumă?)
palate la pământ şi scări la cer
pentru oricare glorie antumă
a celor obsedaţi de mult şi vârf
şi călcători pe cruce şi cutumă!...
Ei salivează, flutură din cozi,
fac mutre şi nimica nu-şi asumă!
Şi nimeni nu aude, nu obligă
loaze şcolite... fanfaroni, adică!
Şi-s numai piatră, lacrimă şi lut
în ceastă grea zidire-ntemeiată
pe visul dăruit la mori de vânt,
pe râsul-plânsu care nu se gată!
Pe sfânta poezie pot să jur
lucrare şi credinţă-n iastă cale...
şi, mai în glumă, mai în serios,
de/scriu frumos ilustre farfarale!
Şi nimeni nu aude şi nu strigă:
nu are, Sfinte, sare-n mămăligă!
