Tot mai mulți părinți divorțați, care au în creștere copii, se declară nemulțumiți de pensia alimentară pe care o primesc, considerând că banii nu reușesc să acopere nici măcar un sfert din cheltuielile necesare pentru cei mici. Pe mesele Judecătoriilor Galați, Târgu Bujor, Tecuci și Liești se află aproximativ 165 de dosare care au ca obiect pensia de întreținere, doar de la începutul anului 2025 până acum.
Această problemă este semnalată, predominant, în situațiile în care părintele, plecat la muncă peste hotare, figurează cu salariul minim în România, deși banii reali încasați depășesc cu mult această sumă. Instanțele se confruntă cu probe insuficiente, iar copiii rămân cu o întreținere calculată la minimul pe economie.
În străinătate - prosperi, în România - șomeri
Fenomenul părinților care lucrează în străinătate, dar declară venituri minime în România pentru a plăti o pensie alimentară mai mică, devine tot mai prezent în dosarele judecătoriilor. De multe ori, lipsa dovezilor clare sau a cooperării din partea angajatorilor din alte țări lasă instanța fără alternative: pensia se calculează la salariul minim pe economie, chiar dacă părintele are un nivel de trai mult mai ridicat.
Legea românească permite stabilirea pensiei alimentare ca procent din venitul net al părintelui: 1/4 din salariul net pentru un copil, 1/3 din salariul net pentru doi, 1/2 din salariul net pentru trei sau mai mulți.
Problema apare atunci când venitul real nu poate fi dovedit, iar în lipsă de informații, instanța folosește automat salariul minim pe economie. Acest lucru se întâmplă pentru că instanța nu poate inventa venituri, problema fiind sistemică, nu individuală.
Lux pe rețelele sociale, săraci lipiți în fața instanței
Unul dintre cele mai complicate scenarii este atunci când părintele lucrează „la negru” în afara țării. Fără contract, fără fluturași de salariu și fără acte oficiale, judecătorul nu poate stabili venitul real. Deși pot fi solicitate date prin cooperare europeană, dacă nu există acte, nu se poate dovedi nimic. Astfel, dosarele în care părintele lucrează în alt stat fără forme legale ajung aproape imposibil de soluționat corect.
Mai există și cazul în care părintele obligat de lege să plătească pensie alimentară are preocupări mai puțin ortodoxe din care își câștigă venitul și, deși afișează un trai de invidiat, plătește pensie alimentară minimă. Ambele situații devin o adevărată aventură pentru mamele care încearcă să obțină drepturile bănești pentru copii. Astfel, mama, care se chinuie să asigure traiul copilului de la o zi la alta, asistă neputincioasă la paradele de lux și opulență ale tatălui scăpat pe drumuri greșite.
Instanțele pot lua în considerare indicii: achiziții de bunuri scumpe, transferuri bancare regulate, stil de viață vizibil mai ridicat. Totuși, acestea nu pot înlocui complet dovada oficială a veniturilor. Astfel, chiar dacă părintele postează pe rețelele sociale vacanțe exotice, legea nu permite stabilirea pensiei alimentare pe baza postărilor.
Când legea tace, mamele roagă
Așa se ajunge în situația în care mamele sunt nevoite să facă un nou apel la conștiință și la simțul patern al taților și să reîncerce, pe cale amiabilă, să obțină măcar niște bani în plus, bani pe care, în mod normal, ar trebui să îi primească pe cale legală. Aceeași variantă care de cele mai multe ori se dovedește a fi ineficientă. Sigur că situația poate fi și invers, tații să fie cei care cresc copiii, iar mamele să nu se implice, însă am prezentat exemplul majoritar.
În final, cel afectat este copilul, care primește o pensie alimentară sub nevoile reale, care este condamnat la o viață în care resimte pe deplin lipsa unui părinte și care ajunge mai târziu un adult cu un bagaj emoțional dificil.
Subiectul pensiei alimentare rămâne unul sensibil, în care legislația și realitatea nu merg întotdeauna în același ritm. Până la reforme legislative care să clarifice modalitatea de stabilire a veniturilor pentru cei care lucrează în afara țării, problema rămâne una complexă, în care instanțele trebuie să decidă pe baza a ceea ce pot dovedi, nu pe baza a ceea ce este evident în realitate.
