Te salut, Prietene – să mergi sănătos de Aici până Când şi de Sus până Jos, până Când vei afla Ce a fost, Cum a fost şi de ce nu ţi-a spus – Viaţa – preţul de Cost!   Te salut, Prietene – vreau să cred că te-ai dus de Acum până Când şi de Jos până Sus, până Când vei găsi ce Visam, cum Visam şi de ce ne-a luat – Moartea – floarea din Geam!   Te salut, Prietene – să mergi liniştit că mi-ai dat şi Cuvânt şi Ţigări şi Chibrit, că mi-ai dat să d ...

Ieri, cam când se crapă de ziuă, a murit Ileana lui Mihai din bulevardul Dogăriei. Mihai lucrează cu noi, la Şantierul Naval. E un coleg săritor, bun la toate. Băiat de bufet, cum îi zicem noi, mai ales când sună sirena. Ieşim pe poarta fabricii şi ne ducem glonţ la "Muncitorul" sau la fratele acestuia, "Făgăraş". Astea-s două crâşme aglomerate, de-ale noastre, în care ne ciocnim paharele, necazurile şi bucuriile, trecutul şi prezentul, vremelnicia şi eternitatea. Cum şi ...

(!) hai – la noapte – în lucernă,/ că mi-am cumpărat lanternă, să ţi-o pun în ochi, uşor.../ să-mi zâmbeşti ca unui chior (!) (!) tare bine-o să mai fie/ – cum nici n-am visat nicicând: cetitor şi poezie/ laolaltă, pe pământ (!) (!) şi-o să te cetesc întruna,/ poate-am să pricep ceva, să se mire chiar şi luna/ ce bună-i lanterna mea (!) (!) doamne, câtă foaie verde/ ca lucerna ne-nconjoară – nici măcar n-avem ce pierde/...noi nu suntem pierde-vară, noi nu su ...

Astăzi, cu 35 de ani în urmă, a murit poetul Nichita Stănescu, în vârstă de 50 de ani, 8 luni, o săptămână şi 6 zile! Atât i-a fost dat să trăiască acestui Geniu al Poeziei Universale şi al Limbii Române! Poetul celebrelor „11 elegii” era supranumit Îngerul blond, Îngerul cu o carte în mână...şi-şi spunea UMNS, adică Uzina de Metafore Nichita Stănescu! „Bătrânul” Nichita – cum îi plăcea să fie „alintat” şi apelat, şi cum îi striga pe toţi prieten ...

Ce mai dureroasă şi mai adâncă Tăcere începe să se întâmple când vezi o PASĂRE moartă pe cărarea dintre Cuib şi Cântec, dintre A FOST odată ca TOTDEAUNA şi ESTE odată ca NICIODATĂ!!! Stai lângă Pasărea fără Timp, te uiţi în susul Nimicniciei şi te asculţi a ultima oară: ceastă PASĂRE fără Mândrie şi fără Prejudecată a umplut Văzduhul cu Viaţă şi Des/Cânt, dar nu a jinduit şi nu a cerut să fie aplaudată!!! Stai lângă cea mai dureroasă şi mai adân ...

Cum să creadă, sărmana Fetiţă? Şi cum să credem când ştim prea bine că, în urmă cu patru luni, Jeep(ul) cu baragladină la volan a făcut-o praf şi a dispărut hohotind şi blestemând în/spre laboratoarele şi în/spre cotloanele mizerabile ale psihopatiei umane? Nici măcar o secundă nu s-a dat jos să vadă ce a fost în stare să facă. Nici măcar o clipă nu a coborât din apele mâzgoase ale indiferenţei, ale infatuării...aşa, să încerce să regrete, măcar de sanchi!. ...

Moto: „Aş fi în stare să dăltuiesc,             pentru fiecare cântec de-al Mariei Tănase,             câte o Pasăre Măiastră” – (Constantin Brâncuşi)   Pe marginea Vieţii s-aude/ – adânc şi înalt – Simfonia aceasta, aceea, aceeaşi,/ mereu: POATE VINE MARIA!   O clipă din care-mi iau Sama/ şi Rostul şi Vrerea şi Firea – tot Totul, chiar şi tot Nimicul:/ Des/Cântul şi Des/Tăinuirea!   Mă uit cum e gata Visarea/ şi-mi bate Sfâr� ...

Nu, nu mai luăm cadavrul căţelei. Pentru că nu-i cadavru. Respiră. Parcă mai bine decât ieri. Şi deschide un ochi înspre Culiţă. Şi înspre mine. Cu acelaşi ochi ne cercetează pe amândoi. Oare de ce nu deschide şi ochiul celălalt? O fi defect? O fi sfărmat? Ne cercetează şi parcă vrea să ne ceară ceva. Sigur că da! Parasimpaticul Petrache îi pune nişte apă şi nişte supă la bot. Cu acelaşi ochi studiază ofranda. Lincheşte puţin din castronul cu supă. Termină ap ...

(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o dată/ şi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainte/ şi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)   (!) mai am un pas, şi nici măcar un pas,/ şi mă primeşte înc-o încercare/ de-a suferi şi de a fi convins/ că niciodată sufletul nu moare (!) iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns:/ aici e-acolo şi ...

Dacă moare, suntem de acord s-o vârâm în pământ, mâine, după utrenie. Lăsăm Fetiţa în ghearele agoniei şi ne retragem (resemnaţi) în marile sau micile dormitoare ale indiferenţei şi laşităţii şi neputinţei noastre. Fiindcă eu nu pot suporta să văd cum intră moartea-n căţea, cum intră moartea în păsări, cum intră moartea în oameni, cum cotrobăieşte moartea prin tot şi prin toate. Cică ne retragem să ne dăm cu părerea despre ticăloşi, despre nemernici şi ...