Muscalule scăldat în lăcomie, murdar de sânge, dur cu ochii goi, fii credincios măcar o dată-n viaţă... şi dă-ne Basarabia-napoi! Ai tot muşcat, muscalule, ca fiara, din sufletul şi gândurile ei... te dai ne znaiu şi o faci pe prostul... vrei să ne furi şi pupăza din tei?! Ai tot umplut şi cerul şi pământul cu stalini, molotovi şi alţi păgâni... şi ne-ai luat din viaţă şi din moarte... vrei să ne iei şi apa din fântâni?! Fii credincios măcar o dată-n viaţă ...

Din Rapsodia Românească/ numai Atât a mai rămas - nişte slinoşi de peste Hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe Lung, pe Lat, pe Frumuseţe,/ pe Ochi, pe Frunte, pe Grumaz - nu mai auzi nici Nai, nici Fluier,/ plăteşti cu Viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/ prin guri spurcate şi-anverguri cât să dărâme toată Ţara/ cu Suflet sterp şi Cap mahmur, cu hoţi şi cu mânjiţi pe Capră,/ cu Şmecheri şi Caricaturi! ...

Te salut, Grigore, te salut/ din cealaltă margine de Prut, te salut şi-ţi spun ce se cuvine:/ să le fie ruşilor ruşine, ruşilor care vorbesc frumos/ şi mănâncă oameni de pe jos! Te salut, Grigore, nu te ştiu/ Basarab închis într-un sicriu, te gândesc şi te visez aproape/ din cealaltă margine de ape, te citesc, te văd şi te ascult/ Româneşte şi puţin mai mult! Te salut, Grigore... şi te spun/ mamei care doarme sub alun, mamei care-a zis că nu-i departe/ niciodată steau ...

Fiul tatălui său e singur la părinţi. Şi se întrece numai în fapte rele. Adică, altfel spus, se străduieşte să calce toate Tablele de la Dumnezeu. Nu-i zi să nu terfelească, să nu mânjească, să nu facă ceva împotriva Poruncilor pe care Creatorul i le-a dictat lui Moise la întâlnirea de pe muntele Sinai. Tatăl fiului său ştie şi vede şi aude cu ce se ocupă vlăstarul, însă nu are timp şi vreme să-i socotească păcatele, greşelile... faptele rele şi toate cele aba ...

(!) bună dimineaţa umblă prin livadă şi-mi alungă somnul ultimului vis... mă şi ocărăşte... mă şi dă afară... şi-mi culege mărul (mărul interzis) (!) (!) multe mere roşii, foarte multe mere ia... şi lasă pomul singur, trist, puţin... şi le tăinuieşte azi, după amiază, după cum dă samă şarpele divin (!) (!) vine bună ziua, taie mărul, pleacă... vine bună seara şi ia mărul mort, să aprindă focul şi să încălzească sinusul ispitei, raiul, iadul, tot (!) ...

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră sama/ cât de mare e distanţa de "Si Vis Amari, Ama!".../ cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază"/ - ...

(!) deseară vin la tine să te rog ce n-am avut curaj să spun vreodată: hai să tăcem şi hai să facem foc pentru iubirea noastră îngheţată (!) (!) să facem loc - în suflet şi în trup - (de)săvârşirii noastre următoare: şi sub deasupra, şi deasupra sub, şi ceai-descântec de nu-mă-uita(re) (!) (!) să dăm afară timpul dintre noi şi să primim tot necuprinsu-n casă, să împărţim tot ce (n)-avem la doi - ce rai, ce iad, ce mire, ce mireasă (!) (!) nuntă în cer şi ...

Bine aţi venit în ceastă Sferă!/ sau în cest Cub! sau în ce vreţi!... vă rog, nu mai fiţi trişti! şi nu mai scoateţi lacrimi!/ şi nu mai credeţi că n-aveţi noroc! Lăsaţi uitării tot ce vă ucide,/ tot ce vă doare, tot ce nu-i la fel! priviţi la cer, la steaua ce-i a voastră,/ luaţi lumină, treceţi prin inel, prin ce mai însemnează o iubire,/ pace, sfinţire, stimă şi respect, faceţi icoană din singurătate,/ faceţi abstract din orişice concret! Puneţi în "chiat ...

(!) mâine, poimâine, va să fie-un ieri, cum ieri, alaltăieri era un mâine, cum dai este un fel altfel să ceri când gândul (ne)milos miroase-a pâine (!) (!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg această (ne)greşită perfidie a timpului amarnic, surd şi sec, mut şi hulpav stăpân pe vecinicie (?!) (!) acum, imediat, va fi atunci nepăsător la râs, la plâns, la toate, când voi striga zadarnic vorbe lungi: mânca-o-ar moartea de eternitate (!) (!) dar şi atunci pot crede că- ...

Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a condus Combinatul Siderurgic gălăţean în vremuri de restrişte, da? Sigur că da! Îl ştiţi pe Dumitru Nicolae, omul care a fost primar al oraşului Galaţi, din anul 2000 până în anul 2012, da? Sigur că da! Desigur, ştiţi şi că acest om a fost şi este respectat de foarte mulţi cetăţeni dintr-această Cetate cu Dunăre Albastră! Desigur, ştiţi şi că a fost şi este „ornat” cu cele mai scabroase/jignitoare epitete pe aşa-zise ...