NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Moto: „şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început - erai pe unde nici n-ai fost/ - ştiu toată moartea pe de rost” (Iolanda Cremene) (!!!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept - suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţi n-aceeaşi…

Desenează fluturi pe asfalt…(fluturi mulţi, cu cretă colorată)…şi-i descântă şi le spune cum,când şi unde au mai fost odatăşi-au trăit şi au murit frumos,fluturându-şi rostul pentru cinepoate înţelege că mai suntliniştiri, chiar dacă-s mai puţinecantilene, lăcrămări şi-uimiriprintre mâini întinse-n fluturarede batiste şi năframe cândtrenu-i gata-n gări despărţitoare! Desenează fluturi pe…

(!) din trecut în prezent, din prezent în trecut, eu vă gândesc şi vă admir şi vă aud cum treceţi clar şi fără frică prin secundă şi (n)-aveţi grijă că-ntâmplarea ne/fecundă de-a fi aici şi-acum e-un vis (ne)cruţător al celui care-i numitor/numărător într-o lumină lungă/scurtă şi iscoadă gata oricând să…

o ziuă şi-o noapte... acolo.../ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere o noapte şi-o ziuă... atuncea.../ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape cu…

Să nu mai vii la mine niciodată,/ că sunt plecat departe, doamna mea,/ unde bătrânul Zero stă de pază/ la poarta dintre Tine şi Ceva! Ceva s-a petrecut fără zăbavă:/ rostogolire, frumuseţe, vamă...!/ Te mai aud şi astăzi, doamna mea,/ pe lăcrămarea dintre Taci şi Cheamă! Cheamă – ziceai –…

"Cele mai clare poezii rămase tablou" Sau trebuia să fi plecat mai înaintede-a fi-nceput cest crud spectacol ordinar,sau trebuia să fi rămas atunci, în urmă,printre nimicuri sfinte, singur şi hoinar!Să fi rămas unde stă timpul şi-unde locul(n)-are nimic în legănare şi-n descânt,unde văzduhul e sfinţit de ochii mameişi naltul umblă…

despre-nceput s-au scris atâtea/ la fel ca şi despre sfârşit că se putea să nu mai vină/ îns-amândouă au venit şi sunt continuu în stare/ sunt compatibile şi demne de rostul lor în necuprinsul/ plin cu nimicuri şi cu semne şi vin mereu cu nepăsare/ n-aceeaşi clipă (in)validă pure şi…

Vă ascundeţi în palate şi în găuri, chiar dacă ştiţi că nu vă caută nimeni! Vă place în mitocănie amestecată cu pâine şi circ, în sclifoseală omologată naţional şi în duplicitate certificată medical şi parlamentar! Vai vouă, sărmane substantive comune, cu capul gol, fără suflet, fără milostenie şi virtute, dacă…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Vino la mine (astăzi) să mergem până ieri: ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri, ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi ca noi, cu linişte, departe de urlet şi gunoi! Ne strigă sfinţii noştri cu lacrimi şi opinci, pe care-i poţi…

Şi am să-mi fac o cruce mare/ din creştet până la picioare - să zică, cine-o vrea să zică:/ ce cruce!... trebuia mai mică! dar cine, oare, să-l îndemne/ să iroseasc-atâtea lemne bune de garduri şi de care?/ cine l-a pus să strice, oare, salcâmul ăsta falnic? cine,/ fără scrisoare…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Se-ntorc plecaţii... uite-i, coboară, suie-ncoace, cu toate cele bune, şi rele, şi rapace, şi drepte, şi murdare, şi clare, şi haihui, şi cară (fiecare) o cruce: crucea lui...! Şi-o cară (fiecare) cum a-nvăţat, cum poate: frumos, urât, cu grijă, pe faţă şi…

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Deschide pumnul Dumnezeu de-a valma: nasc vremuri noi în ţipăt de Marii - înzăpezeşte inima şi palma: alb ilegal ţinut în puşcării...! Orbecăiesc iluzii până cad târându-se prin strâmte calendare - șah repede s-apropie de mat, batjocorit de-o piesă oarecare...! Deschide pumnul…