NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

eu românesc, tu româneşti, el-ea româneşte noi românim, voi româniţi, ei-ele românesc ceilalţi – cât nu-s luaţi la trei-păzeşte şi cât nu mă apuc să-i cotonogesc – să-şi ia catrafusele şi să plece-n crucea mamei lor, dincolo de pământesc şi dincolo de ceresc, fiindcă nici unul nu-i corespunzător acestui loc…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Bună seara, doamnă...vine noaptea,/ gândurile mele se agaţă într-o rugă şi (măcar în vis)/ poate plouă până dimineaţă! Poate-aude Vremea de Atuncea/ şi aleargă-ncoace, mai încoace, şi-mi aduce-n somnul sincopat/ un potop de milă şi de pace! Am să ies pe prispă…

La deal şi la vale, încolo şi-ncoace şi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine - nu-mi vine să cred: o aud lângă zare şi parcă s-apropie iarăşi de mine (!) S-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţă să văd iertăciune şi dor şi poruncă în ochii săi sfinţi şi…

(!) nu cred că nu se poate să se-ntâmple/ şi nu mă mint că nu-i adevărat, nici nu regret şi nici nu sper nimica/ din (ne)păsarea lui emcepătrat (!) (!) o stare (in)credibilă de masă:/ micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii/ (s)puse-n viteză logică pătrată (!) (!)…

Şi urc şi urc şi urc... şi gata.../ am ostenit şi mă opresc, mă uit în jururile toate:/ nu sunt ceresc nici pământesc, şi mi se face-nfricoşare,/ şi dau în lăcrămări de spaimă, şi-aud o voce abisală/ cum hohoteşte şi îngaimă ceva despre compasiune,/ despre minciună şi regret, ceva despre…

!azi vin la tine să-ţi dau/ simplă şi pură o floare dintr-un cuvânt botezat/ pururea: nu(mă)uita(re)! !vin în secunda când stai/ şi lăcrămezi la fereastră ca o muşcată de rând/ tristă sub steauă albastră! !şi mă aştepţi până când/ vezi şi auzi că m-apropii şi mă visezi până când/ mor…

nu ar fi fost, dacă nu ar fi fost/ lux, lene, lăcomie, laşitate – cvartetul zilnic al nenorocirii/ de sus, de jos, din faţă şi din spate nu ar fi fost, dacă nu s-ar fi spus/ atâtea şi atâtea vorbe grele de/spre ce nu se ştie sau se ştie/ că…

hai să fim ai nimănui/ chiar "LA COTUL DONULUI" - crâşma noastră veche-veche,/ unde zice (la ureche) ionică (moş scripcarul)/ despre cum ne bem amarul şi dulceaţa despre cele/ mai uşoare şi mai grele zile... nopţi... câte ni-s date.../ hai să bem (pe săturate) câte una... mică... tare.../ dacă n-avem…

Moto: „şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început - erai pe unde nici n-ai fost/ - ştiu toată moartea pe de rost” (Iolanda Cremene) (!!!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept - suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţi n-aceeaşi…

Desenează fluturi pe asfalt…(fluturi mulţi, cu cretă colorată)…şi-i descântă şi le spune cum,când şi unde au mai fost odatăşi-au trăit şi au murit frumos,fluturându-şi rostul pentru cinepoate înţelege că mai suntliniştiri, chiar dacă-s mai puţinecantilene, lăcrămări şi-uimiriprintre mâini întinse-n fluturarede batiste şi năframe cândtrenu-i gata-n gări despărţitoare! Desenează fluturi pe…

(!) din trecut în prezent, din prezent în trecut, eu vă gândesc şi vă admir şi vă aud cum treceţi clar şi fără frică prin secundă şi (n)-aveţi grijă că-ntâmplarea ne/fecundă de-a fi aici şi-acum e-un vis (ne)cruţător al celui care-i numitor/numărător într-o lumină lungă/scurtă şi iscoadă gata oricând să…

o ziuă şi-o noapte... acolo.../ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere o noapte şi-o ziuă... atuncea.../ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape cu…