NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Ce mai dureroasă şi mai adâncă Tăcere începe să se întâmple când vezi o PASĂRE moartă pe cărarea dintre Cuib şi Cântec, dintre A FOST odată ca TOTDEAUNA şi ESTE odată ca NICIODATĂ!!! Stai lângă Pasărea fără Timp, te uiţi în susul Nimicniciei şi te asculţi a ultima oară: ceastă…

Cu lapte de la mama am ajuns la poarta celor şapte ani de-acasă – şi am bătut încet...şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă, chiar când se suie galbenu-n gutui şi se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând, şi păsări rare în pădurea…

Bună dimineaţa, domnişoară biserică plecată încolo şi încoace, devreme... nu ţi-i teamă cu mâinile goale, pe drumurile acestea doldora de anateme? Bună ziua, doamnă biserică ostenită pe marginea drumului şi aproape să dai ort barcagiului... nu ţi-i teamă de cele cinci veşnice ape? Bună seara, bătrână biserică hodorogită de atâta…

(!) sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal – triumf discret, naiv...iluminare sintactică, liturgică...(halal!) – şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur – şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără CURAJ şi…

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" ? oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa ? ? cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale ? ? cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea ? ? cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale ? ? cine taie, şi nu vinde? cine…

dă-mi, doamne, numai greutăţi uşoare şi gânduri bune, ca să le pot duce până la locul stabilit de soartă – nimicul veşnic singur, de sub cruce! nimicul plin cu lut pe care popa-l cântă cu vorbe-n van şi cu tămâie, pe care-l udă rar sau niciodată câte-un plâns laic, scăpătat…

Dacă mă-ntrebi de unde vin, am să-ţi răspund că vin tocmai de unde-o să ajung după ce voi pleca pe drumul cel mai lung, dar care duce exact aici, printre neciopliţi mari şi titani mici, unde stai şi mă întrebi şi unde-ţi răspund pentru că ştiu şi vreau şi pot…

ia creta şi scrie pe cer: nu mai sunt/ maria aceea cu pasul mărunt, maria aceea cu sânii hapsâni,/ slăvită de proşti şi deştepţi şi păgâni! ia creta şi scrie direct pe omăt:/ nu pot să ajung, nu mai pot să te văd, nu ştiu de e bine, nu ştiu…

zic mereu că nu am o clipită că nu am cerneală şi cuvânt să-i răspund ca unei copilandre triste de la cer până-n pământ cred că ştie care-i adevărul ştie că-s pierdut că-s mincinos ştie şi m-aşteaptă şi mă iartă sub lumina geamului din jos poate fug din ceastă rătăcire…

somn şi trezie-n silă şi în vrere (ne)cugetată, (i)materială, lumină-n întuneric, viaţă-n moarte, (re)strânse-ntr-o formulă radicală un sârg (de)odorant gratis şi cinic din cale-afară, de afară-n cale, hohotitor concret/abstract cu faimă-n (re)memorări infinitezimale veniţi la masă şi luaţi visare şi vrajă despre genă şi geneză, din jertfa cestui punct al…

m-am întâlnit cu moartea mea/ şi suspina că nu mai poate – stătea pe gânduri şi cerşea – / DOAMNE, ce moarte cumsecade !!! cerşea de dragoste şi dor,/ cerşea de foame şi de sete – şi – când i-am spus că eu nu mor – / s-a pus cu…

Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”Sunt un biet Căpcăun... lumea zice că-s rău, c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău, nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc - nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc? Lumea râde că plâng şi mă…