E timpul şi e cazul şi e vremea să văd salcâmii! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemarea enoriaşilor la utrenie, mă duc să văd salcâmii! Salcâmii aceia de Acolo şi de Atunci! Salcâmii aceia care sunt singurii păstrători ai amintirilor cu cea mai Frumoasă din Pădurea cea mai Trează din Lumea aceasta! Cu Maria de la Gară, adicătelea! Îi spun Maria de la Gară fiindcă în Gara Docăneasa am întâlnit-o prima oară! Uite-aşa am întâlnit-o! Era într-o iarnă auten ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Şi se aude că ar vrea... însă nu poate să se desprindă de acolo şi de-atunci, şi să renunţe la trecutul fără margini: straşnic, plin ochi cu timp şi taine şi porunci! Și să alerge până-ncoace, fără milă chiar de prezentul celor care mai rămân - şi prin caiete, şi prin cărţi, şi prin morminte - pe care-i ştiu şi-i tot ascult şi-i tot îngân! Şi se aude că ar vrea... dar mai ascultă şi glasul cela linişt ...

Pe strada Muzicii, la numărul 333, într-o casă veche, dar încă validă, doldora de muşcate roz, roşii şi albe, cu clopoţel de bună vestire la poartă şi cu „câine bun” scris sub clopoţel, încă mai locuieşte un confecţioner/vânzător de rochii! Rochii de mireasă! Nu de amantă, nu de hoţomancă, nu de piaţă, nu de cafea, nu de bal, nu de paradă! Oare de ce omul acesta croieşte şi coase numai rochii de mireasă? De ce nu croieşte şi nu coase şi pentru alt fel de oca ...

Motto: "Bună dimineaţa, doamna mea Ninsoare,/ doamna mea Furtună, doamna mea Omăt!.../ doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai... hăt/ unde mai aşteaptă săniile noastre,/ vrăbiile noastre, caii noştri sfinţi,/ stânele cu mieii, oile... şi mila/ din închipuirea lupilor cuminţi!" (anonim folk)Parcă nu te-am văzut de o mie de ani,parcă o mie de ani ai fost plecatăsă-mi aduci nu-mă-uita(re) şi umbră de tei,să-mi aduci Totdeauna, să-mi aduci Nic ...

1. Pătrat înscris în cerc! cerc în pătrat!/ nimic în tot! sau invers! n-am aflat!/ ajung încet! merg pe ipotenuză!/ secanta la tangentă nu mă scuză!// Renunţ la eu!... nu mai sînt eu de mult!/ sînt surd la tu! nu vreau să (mai) ascult/ cum stai cu eu(l) liniştit la soare!/ mă doare-n trei şi paişpe! chiar mă doare!// O rază! ce-i o rază? o săgeată/ dusă din centru către altădată!/ ce-i altădată? un acum trecut/ şi un atunci înscris de scris pe scut!// Am diametru! ...

Subsemnatul... om al muncii, domiciliat în gară fiindcă m-a boxat nevasta şi m-a propulsat afară, m-a pocnit cu funduleţul cel pe care taie ceapă, să verifice proverbul "unde dai şi unde crapă"... m-a stuchit exact pe gene şi mi-a pus făraşu-n freză:"’z gura mătii, cheri din casă, marş la mândra ta cinteză, să nu te mai prind pe-aicea, că-ţi dau sare, ai şi cimbru, de-o să zică toată lumea: vai, ce fel, ce hal de zimbru!"...Aşadar, în ziua aia mi-am pus coada pe s ...

(!) sunt invizibil – iată, LUMINA stă la pândă,poate răsar o clipă măcar, să afle CINEe cel fără de umbră, de steauă, cel pe CAREnu-l ştie spaţiul/timpul, nu-l jinduieşte NIMENI (!)(!) şi doar mi-a dat poruncă, ATUNCEA, MAICA mea:să nu pe/treci prin VIAŢĂ, aiurea, fără STEA,să-nveţi pământul, focul şi aerul şi apa –te rog să nu faci umbră NIMICULUI DEGEABA (!)(!) sunt invizibil – iată, LUMINA stă la pândăsă-mi vadă umbra neagră, să-mi vadă umbra albă ...

Uite: pe strada Domnească, alături de o bancă veche şi încărcată cu amintiri rele şi bune, văd un om/bărbat fără picioare, cum stă şi tace într-un cărucior! Lângă el, pe bancă, stă o femeie naltă, distinsă, tăcută, elegantă, rece, în rochie clasică, picior peste picior! Uite: bărbatul acesta nici nu vorbeşte, nici nu lăcrămează, nici nu se vaietă că-i nenorocit! Dar nici nu întinde mâna! Şi nici nu cere cu vorbe! Şi, chiar dacă nu cere, nici eu nu am să-i ...

Sigur auzi, Marie, cum bat şi cum răzbat clopotele Catedralei de alături! Nu se poate să nu auzi chiar tu! Sigur auzi, Marie, cum câinele acela drept/credincios latră şi urlă năprasnic la Eternitate! Nu se poate să nu auzi chiar tu! Uite-aşa se sfârşeşte ultima noapte de Dragoste, Marie! Şi uite-aşa, Marie, Plecarea umblă cu mâinile dezlegate!... Dorm singur, visez singur! Şi se face că numai tu, Marie, vii tocmai de Atunci! Tocmai de Atunci vii şi sfinţeşti Catedrala de a ...

(!) viaţa durează cât de mult e un tic-tac, trebuie-ntoarsă n-orice clipă...şi-nţeleasă aşa, frumos: cu aplecare şi cu drag şi cu fior de mire şi mireasă (!) (!) mireasă neagră ori mireasă albă, mire de alb, de negru – ce înalt şi ce adânc e visul de sub talpă, târât spre nuntă-n timpul celălalt (!) (!) şi ce alai: deşertăciune, amăgire – desfăşurarea propriei gândiri într-un GOL plin cu ce (nu) poate să se mire, cu ce (nu) ştie cât de firave-subţiri sun ...