Dorul depăşeşte orice limită, orice închipuire! Dorul depăşeşte orice aşteptare şi orice răbdare fizică şi sufletească! Dorul se învaţă şi se cuibăreşte în inimă încă din prima clipită a „căderii în lume”, vorba prozatorului Constantin Ţoiu! Dorul catalizează viaţa şi moartea! Nimeni nu scapă de dor! Nimeni n-are destul curaj să se ia la trântă cu dorul! Cine îndrăzneşte, cine o face pe viteazul pierde! Sau, mai bine zis, nu câştigă! Nimeni nu se poat ...

(!) când a bătut la uşă o lumină el se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină să-i ceară iertăciune şi să-i dea (!)   (!) era acolo, printre substantive, uitat de zei şi hăituit de stele, tăcea pe foc, plângea pe hieroglife – un semn banal, o cruce de nuiele (!)   (!) şi s-a desprins, şi a fugit să vadă, şi a deschis, şi a plecat departe – lumina a intrat nevinovată, dar n-a găsit în casă nici o moarte (!)   (!) şi a privit, şi a uitat s ...

În dicţionarele de specialitate, termenii din titlul rubricii noastre sunt explicaţi pe înţelesul tuturor celor care mai ştiu să citească şi mai vor să ştie pe ce lume se află! Şi tot într-aceste dicţionare de specialitate sunt explicaţi şi termenii care definesc produsele Terorii şi Laşităţii! Din nefericire, parafrazându-l pe Mihai Eminescu, „în zadar zice/arată dicţionarul ce-nseamnă laşitate şi teroare,/ umbra nesiguranţei/spaimei se întinde tot mai mare şi m ...

O singură dată am visat că dorm lângă o fântână,sub o salcie plină cu vrăbii infatuate –îmi era sete şi ceteam pe linia orizontului:zarurile au fost aruncate! Visam că vine mama să mă cheme acasă,şi parcă nu mai ajungea – venea tocmai de departe –cred că i-o fi şi ei sete...şi îi ceteam în ochi:zarurile au fost aruncate! Şi se mai făcea că vine şi tata cu două căldărisă scoată apă pentru animalele de carne şi de lapte,şi se uita la ochii mei închişi, ...

Sigur că da! Mă uit (şi) la mort cum stă lămurit şi definitiv în copârşeul scump, pe măsura valorii comandantului meu din Armata Română! Neamurile sale, mai mult ori mai puţin proaste, nu agreează prezenţa mea la această ceremonie! Cică ştiu ele că am făcut „mişto” de ţeapănul lor fără suflare, când eram la Giurgiu şi mă ruga să-i „compun” poezii pentru gagică-sa, şi că din cauza scrierilor mele l-ar fi părăsit bogheta dumnealui!...Nu ţin samă de uită ...

Nu mă ronţăie viermele invidiei cum din mere sau din vişine sau din grinzile aşezate să dureze şi să sprijine o casă, un pod ori o galaxie!   Nu mă otrăveşte nici un venin fiindcă nimic din tot ce-i omeneşte nu mi-i străin!   Nu ştiu ce-o fi gaura de vierme, dar am auzit că poate fi salvare pentru cel care ucide zâmbind, şi se teme că moare, şi vrea să fugă în alt univers, cu toate mofturile lui viermănoase!   Nu mă tem, deoarece poetul este vierme de mătase! ...

Fiindu-mă la îngropăciunea unui fost camarad – Dumnezeu să-l ierte, că tare m-o mai frecat prin râpile şi prin glodurile şi prin cimitirele Patriei! – mă comport corespunzător cestui ceremonial cernit, smerit, udat din abundenţă cu lacrimi de căprioară, de crocodil, de nevăstuică, de amantă, de duşmani şi prieteni şi bibici şi pomanagii cu/tremuraţi şi întrerupţi de atâta durere de/mascată cu damfuri de rachiu ieftin, cu arome de vin numai bun pentru conservatori.. ...

Motto: ”Cum stă-n sicriul ei cel mic, culcată,/ vioara pare moartă înc-o dată.  Încremenit, arcușul subțirel/ stă amuțit alăturea și el,  cel care sprinten alerga pe strune - / și nici o melodie nu mai spune.   Voi știți prea bine că sunt o vioară,/ prieteni, care cântă să nu moară”.                                                                  (Miron Radu Paraschivescu) De la naştere – continuu ...

În fiecare zi o văd după gratii! Şi o salut! E foarte frumoasă! Şi îmi răspunde la salut! E foarte amabilă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, nu cumva să se „prindă” şi să-mi interzică accesul prin dreptul ei! E frumoasă şi amabilă, însă foarte tristă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, mă repliez, mă pliez din nou şi mă întreb: oare cum şi de ce o fi ajuns după gratii această dulceaţă de femeie amară? Oare cu ce-o fi greşit? O asemenea splendoare, chiar dacă ar ...

Mă uit la mine să aflu dacă sunt mai mic sau mai mare decât omul mărunt! Gândul mă trage de mânecă, indiferent: mai uită-te o dată şi fii mai atent!   Şi mă uit, şi mă uit, şi mă uit...nu mai pot, gândul acesta este ne-tot, am să renunţ la el, am să-l omor, am să mă fac surdomut şi chior!   Vine alt gând proaspăt şi meticulos... şi se năpusteşte la mine de sus în jos: uită-te la tine de jos în sus şi vezi dacă sunt, şi vezi dacă nu-s!   Mă uit pentru ...