Cât sacrificiu-ntru perfecţiune cu doi actori... atât... ce să ascundă când piesa (nu)-i pe placul tuturor - extaz şi agonie-ntr-o secundă?! Divină şi demonică lucrare - joc de-ntremat şi destrămat la vise... aplauze... urlări... fluierături... şi uneltiri năprasnice-n culise!Poftiţi, vă rog... poftiţi în caruselulcu tot ne/viul pus la încercare - actorii noştri sunt şi dramaturgi ai clipei cu sclipiri ne/muritoare! Acum veniţi... acum nu se termină... numai „acum� ...

Rică Titirez (prietenul şi colegul meu de la Primăria gălăţeană, omul care era-n stare să sară-n Infern pentru o mână de ajutor) şi Grigore Papugiu (bibicul şi colegul meu din Şcoala Generală a Copilăriei, ori din Copilăria Şcolii Generale) îşi strâng mâinile drepte, bucuroşi de cunoştinţă, bucuroşi de dimineaţa aceasta, bucuroşi de tot ce-nsemnează imprevizibil, bucuroşi că-şi pot declara şi asculta reciproc toate Relele şi toate Bunele din Trecutul ultimului ...

Misterioase şi spăimântătoare sunt ceste frumuseţi ne/hotărâte, într-un flagrant/spectacol in/util - O MASCĂ PLÂNGE ȘI O MASCĂ RÂDE! Şi-n ce decor şi stil... şi-n ce costume se desfăşoară zilnic, fără plată, se înfăşoară-n roluri, fără trac... din totdeauna... şi de niciodată! Ce scenă... şi ce scene şi tablouri în ceastă simplă tragicomedie... ce acte... ce actori fără machiaj... toate-n triumf şi-n morgă... sine die! Şi nici antract... şi nici împ ...

Care va să zică... şi dumneata, bădie Rică, eşti contaminat cu Trecutul ultimului Viitor, da? Şi dumneata faci parte din Pleiada celor care şi-au azvârlit orologiile la Gunoaiele Omenirii, da? Şi dumneata mă-ntâmpini cu tirul Metaforelor grele, de parcă ai ştiut că-l scot pe Papugiu la plimbare în Parcul care atinge strada cu acelaşi nume şi pe care locuieşti tocmai de când erai „mai tânăr şi la trup curat”, vorba frumoasă şi adevărată a lui Don Cezar Ivănescu... ...

(!) vreau să te văd... şi nu pot să adorm de-atâta şi atâta AŞTEPTARE, dar te visez - cu ochii mari, deschişi - în viaţa şi în moartea următoare, aşa, ca şi cum (n)-ai fi fost oricând fir scump, de borangic, de levănţică, lumină călăuză-n cercul trist al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MICĂ (!) (!) vreau să te-aud... şi nu pot să-nţeleg această sibilinică TĂCERE, nu pot să-mi şterg icoana ta din gând şi lacrima din punctul de vedere, mă învârtesc în cercul de mai ...

Din strada Movilei cotim la dreapta, pe strada Libertăţii! Agale şi-n Tăcere, ne apropiem de partea răsăriteană a Parcului omonim! Grigore Papugiu, celebrul şi parasimpaticul meu bibic, se comportă: „Ai mai fost vro dată, cu noaptea-n cap, în cest loc misterios? Oare de ce edilii gălăţeni l-au pus pe hatman cu nasul spre nord? Nu crezi că era mai bine să fi fost amplasat cu faţa spre sud? Se spune că ruşii (zaporojenii, în special, cazaci cărora hatmanul Ivan Stepanovici M ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) am crezut că mă visează Maria din poghiazurile şi din cotruţele Copilăriei rămase printre Leagăne şi Morminte, în satul cel cu vro trei Fântâni şi cu vro câteva Case, în satul cel fără Înapoi şi Înainte, în satul cel cu Schit fără Maici, în satul cel cu Tăcerea pe Dinafară şi pe Dinăuntru, în satul cel care mi-a dat Numele să-l port în Viaţă şi în Moarte, ca pe o Piatră Scumpă, ca pe un Atac de Cord, ...

Negreşit, amicul Grigore vrea să mă sfărâme cu metaforele sale... şi, mai ales, cu sfintele lui Metafore despre Soldaţi, despre Limba Română! Vorba lui Nichita Stănescu... (poetul care a spus foarte frumos, foarte scurt, foarte adevărat și pentru Totdeauna: LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA)... ”Poetul, ca şi soldatul,/ nu are viaţă personală. Viaţa lui personală este praf şi pulbere./ El ridică în cleştii circumvoluţiunilor lui/ sentimentele furnicii/ şi le apropie, le ap ...

Motto: ”frumoaso,/ ți-s ochii-așa de negri încât seara,/ când stau culcat cu capu-n poala ta,/ îmi pare că ochii tăi adânci sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste văi/ și peste munți/ și peste șesuri/ acoperind pământul c-o mare de-ntuneric/ - așa-s de negri ochii tăi,/ lumina mea” - (Lucian Blaga)   LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ aşa de caldă şi aşa de rece, spune-mi - în clipa următoare - cine mai trebuie să vină, cine mai trebuie să plece pentru a fi co ...

Ciocănitul în uşă se repetă rar, însă nu nervos! Grigore Papugiu nu se grăbeşte să se ridice şi să se ducă să deschidă! Zice: „E Mariţa, nepoata de la cârciumă! Din când în când, ca să vadă ce mai fac, dacă mai respir şi dacă am nevoie de ceva, vine la mine când se crapă de ziuă, înainte de a se duce la muncă! Doar vezi că ne-a prins dimineaţa, da? Nu-i deschid, pentru că are cheie! Dar nu intră fără să bată! Că-i politicoasă! Aşa se cuvine, nu?”... ...