Oare cât e ceasul? – mă întreabă Grigore, uitându-se pe pereţi, poate vede vreun orologiu cu cuc, cu pupăză, cu sticlete, cu vultur, cu găină, cu măcăleandru. Nu ştiu cât e, dar la ce-ţi trebuie să ştii? – îi răspund în doi peri, mai ales că sunt un duşman al instrumentelor de măsurare a timpului. Vreau să prind „Moromeţii” la televizor, că-l dă-n seara asta, pe TVR-2! – huruie Papugiu. Păi, nu l-ai văzut pân-acuma? Ai citit cartea? Ce părere au de celebr ...

Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi...nu-i nimica, în lumea/ aiasta, mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng! Ce lung este dorul de mama,/ şi pur, şi cuprins într-atât, cât poate o inimă-ntreagă/ să umble mereu până-n gât! Ce scump este dorul de mama.../ îl văd şi-l aud şi-l suspin cu cea mai frumoasă tristeţe/ cumplită şi fără amin! ...

Sigur că da! Cum scriam în finalul textului de ieri, Vasile Lehăduș se pregătește să ”coboare” în Dunăre și să vadă de ce barca ia apă. Da, am spus bine ”să vadă”! Pentru că boxerul știe să înoate foarte bine și cu ochii deschiși. Așadar, se dă ”jos”, în apă, moment în care ambarcațiunea se dezechilibrează, se răstoarnă și se face ”capac” - cum se zice în limbajul navigatorilor -  pe suprafața fluviului indiferent. Mariana, cele două fetițe și ...

(!) la început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede (!)   (!) apoi – distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete – a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit din Întâmplare, şi iar, şi iar – (ne)rod, (ne)drept – / Sămânţă de Continuare (!)   (!) sigur că da (!) sigur că da (!)/ mai înapoi, mai înainte, plus-minus – Maica, într-un Rost,/ era şi ea printre Cuvinte (!)   (!) târziu? devreme? – nu mai ştiu – / printre Balade şi Idile, a plâns ...

Cum scriam în ziarul de ieri, boxerul gălățean Vasile Lehăduș a avut o viață sportivă bogată/ tumultuoasă, dar și o viață de familie plină de imprevizibil, traversată de multe, foarte multe necazuri/ pățanii/ drame/ tragedii. Când am aflat prin ce a trecut cu întreaga sa familie, am zis că ascult ficțiuni, că nu se poate așa ceva, mi s-a părut incredibil. Oricum, întâmplările au fost/ sunt reale, tragice, răscolitoare, greu de crezut că au putut fi suportate de un b ...

(!) ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană pământului lacom... ori poate/ vro steauă pletoasă, golană a vrut să mă lepede-n grabă,/ din sânu-i cu ţâţe inapte, să scap de-o poreclă naivă/ din cest univers: papă-lapte (!) (!) ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare, să aibă şi asta, sărmana,/ rostire şi rost şi candoare, să nu se audă că râde/ în vreri şi în braţe celeste, să nu se audă că plânge/ în ghearele lumii ...

Citez din ”K.O. pentru oameni O.K.” - o carte-document despre boxeri gălățeni și brăileni, scrisă și îngrijită de bibliotecara Maricica Sava și fostul pugilist Ilie Târâlă, apărută la Editura ”Sfera” din Bârlad, în anul 2018: ”Născut la 3 aprilie 1950, în Galați. Decedat în 7 Iulie 1992, în Galați”. Așadar, astăzi se împlinesc 30 de ani de la tragicul sfârșit al marelui (la propriu și la figurat) Vasile Lehăduș. Tot din același volum citez un fragment ...

Bună dimineața, draga noastră Marie: bate Lumina la poartă și ne întreabă despre tine,și noi o primim în ogradă, și-i dăm dulceață de cireșe amare,și ea zice că vrea să te mângâie pe frunte,să te trezești numai lângă ce și numai lângă cinecrede că ești cea mai frumoasă dintre cele mai rareIlene și Zâne șezătoare/călătoare prin basmele de undeam învățat și am aflat că vii la Noi -adică la la Mamă și la Tată -fiindcă Noi avem numai Totdeauna,fiindcă N ...

Care va să zică, după ce că le ţin companie, lui Grigore şi nepoatei sale, Mariţa, dar şi altor cheflii amatori de „senzaţii tari”, se mai şi reped la mine cu poezii despre numele Tatălui, despre numele Fiului, despre numele Sfântului Duh... şi, iată, despre Patrie! Despre Matrie, adicătelea! Că prietenii mei au Matrie! O au cu ei, în buzunarul de la piept! Fiecare dintre ei, după cum văd că-mi arată, şi-a cioplit/dăltuit o statuetă/patrie din cremene ori din lemn, ş ...

Mai mult de-atâta nu se poate/ - chiar şi atâta e destul - şi chiar şi-aşa, se poate spune:/ am fost hulpav, viclean, fudul, am tot pândit - la drumul mare - / caleşti cu zâne fără rost, să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost, şi să le fac şi jucărele/ - o mie şi-una - e-hei! hei! - ce strâmbă-i lumea fără zâne şi feţi-frumoşi şi cai şi zmei! Chiar şi aşa, se poate spune:/ am fost şi straşnic, şi naiv, şi dat exemplu de tândală,/ ş ...