(!) am un Zmeu deştept din Fire,/ căutat odinioară - nişte proşti l-au dat afară/ dintr-o Carte de Cetire (!) (!) stă pe dealuri şi Lucrează/ - are Farmec şi Livadă - nimenea nu vrea să-l vadă/ cum zadarnic face pază (!) (!) nimenea nu vrea să vină/ la furat de poame multe - ori să vadă, să asculte/ lungi poveşti despre Lumină (!) (!) nici măcar Frumosul care/ - blond viteaz odinioară - distrăgea Zmeul pe sfoară/ şi-i spunea cuvinte rare (!) (!) chiar Ileana cea nur ...

Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis şi într-această aşteptare/râvnire fără de capăt! E limpede ca apa şi ca descântecul păsărilor din fântâna cu gura în jos: această Superb(ol)ă-i unică, vindecătoare, salvatoare pentru mine şi pentru t ...

(!) tu stai frumoasă lângă geam/ şi tot priveşti în depărtare -îmi pare că omar khayyam/ - şi nu numai omar îmi pare -ţi-a scris pe ochi cea mai senină/ şi cea mai simplă poeziedin timpul care stă să vină/ să-ţi dea ce nu mai pot eu ţiedin spaţiul pus merinde lumii/ - mai de nevoie, mai de silă -de care nici o milă nu mi-i,/ însă de tine mi-este milăcum stai frumoasă fără rost/ şi sclavă în singurătate -iar eu nu pot uita c-am fost/ bun de nimic până la moarte ...

Demult (cam pe vremea şi cam pe timpul când Şcoala era Şcoală, Părinţii erau Părinţi, Munca era Muncă, Respectul era Respect, Candoarea era Candoare, Aurul era Aur şi Tinicheaua era Tinichea... şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea... şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei... şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit) în celebra şi în mica haltă Docăneasa (astăzi, o ruină a devenirii c ...

(!) hai să căutăm - prin Ladă - / Rochii şi Scrisori de-atunci... şi să auzim - în Rochii - / ce (!) mireasmă de Sulfină... şi-n Scrisori - Ne/Vinovate - / ce (!) Păcat care declină strigător Tăcerea noastră/ cea de Tot... spre/zece Munci (!) (!) ce Adâncă-i Amăgirea/ unui strigăt spre Înalt când i-auzi - Dezamăgirii - / fâlfâitul mai Aproape... mai Aproape decât ştie/ Ne/Murirea că-i încape n-ochi triumful Ne/Răbdării/ cu-n plâns Rece şi-unul Cald (!) (!) ce În ...

Da... nu există scăpare dintr-această fiertură de plante stupefiante, parcă toate plantele adunate de pe stradela cu acelaşi nume şi a/mestecate în Ritual! Magia pusă la cale şi declanşată de Bizara Clementina începe să clarifice, să lumineze, să dumirească! La fel de misterioase efecte sonore şi vizuale se amplifică şi se multiplică într-un ritm halucinant! Şi, peste toate ceste realităţi fantastice, vocea parcă de ventriloc a frumoasei sirene, gazda mea năucitoare, � ...

(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o datăşi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!)(!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainteşi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)(!) mai am un pas, şi nici măcar un pas,/ şi mă primeşte înc-o încercarede-a suferi şi de a fi convins/ că niciodată sufletul nu moare (!)(!) iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns:/ aici e-acolo şi acu ...

La urma urmei şi la coada cozii şi la capătul capătului, oare ce caută Bizara mea Clementina la uşa odăii mele de chiriaş, acum, în toiul nopţii? Ce, e ceva atât de urgent încât nu poate să aştepte până dimineaţă? Şi nici nu articulează măcar o silabă! Nu-mi porunceşte măcar să-i fac loc să intre! Ori să mă strecor pe lângă ea şi să fug oriunde, numai aici să nu mai stau, pe stradela asta misterioasă, din spatele Maternităţii! Stă şi zâmbeşte! Nu mişcă ...

Miezul nopţii. Pendula bate corespunzător. Aud bătaie în uşă. Aflat între vis şi realitate, mi se pare că aud dangăt de clopot la biserica de pe strada Revoluţiei. Să deschid? Să nu deschid? La urma urmei, de ce să nu deschid? Doar nu poate fi altcineva decât gazda mea, distinsa/destinsa Clementina Bizara, enigmatica şi halucinogena femeie care, cum bănuieşte suflarea vecină, a sublimat unsprezece bărbaţi, ca o văduvă Neagră...deşi-i Albă. Da, sigur că da, îmi iau ini ...

(!) e cea mai frumoasă-ntâmplare/ din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere.../ dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte (!)   (!) e cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele/ – s-o strig într-adins şi să tacă mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte a celui înalt ca o şoaptă/ senină: MAI MU ...