În fiecare seară, fără preget, ea se duce la marginea oraşului pentru mărturisire şi pentru dragoste cu Luna! Din numele tatălui nu curge nici o apă! Din numele fiului nu latră nici un câine! Din numele sfântului duh nu cade nici o stea! La fiecare fereastră, lumea se face de râsul lumii celeilalte! Un alt fel de iubire se consumă după ziduri, după gratiile puse întunericului - motiv de lezmajestate şi trădare! El se re/face de raza Lunii! E sclavul şi definitivul ei! Întin ...

inima ta/ sufletul meu româneşte cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte n-am să nu tac/ până-mi va fi niciodată n-am să nu tac/ până-mi va fi totdeauna fără să ştiu/ că tu mi-aduci descântare celei dureri/ despre ce poate fi-ntruna cest dor odor/ rodnic şi semn de mirare eu chiar acum/ cerului cer îndurare pentr-un cuvânt/ (s)pus cu năduf la ţărână când am călcat/ lacrima ta pe cărare plânsă încet/ plânsă ...

Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...

E sâmbătă - pe apa-i milenarăse duc iertări, păcate, tot, tot, tot:bune şi rele, sacre şi profane,şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă - şi nu-i nici o scăparedin calea apei sale - hai s-o bempe toată, într-o clipă, fără milă,să nu-i mai fim şi poftă şi cherem! E sâmbătă - vi-i sete? vi-i şi frică,vreţi şi păcate, însă vreţi şi rai -ştiţi că aiastă apă se re/varsăîn iadul îngrijit de Adonai!? E sâmbătă - voi ştiţi de unde vineaias ...

Mă duc la o şcoală. Caut o învăţătoare. O găsesc. Seamănă cu domnişoara Ruth, un personaj straniu şi răscolitor, cu vioară, din opera lui Laurenţiu Fulga. Îi dăruiesc trei cărţi. Printre şcolari, mă face să cred că-i elevă. Îmi umplu memoria cu vremurile de odinioară, când eram în clasa a doua şi când totul era curat ca o zăpodie cu grâu şi cu maci, după ploaie! Ies din clădire şi cotesc pe-o alee acoperită cu flori de salcâm, din partea de est a şcolii de ...

domnişoara-i Frumuseţe exemplară, destul de tristă şi înlăcrămată uneori – ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare – ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleapt� ...

De atâta frecuş, în loc să se subţieze, pielea de pe tălpi se îngroaşă, se întăreşte, se face ca pingelele de la pantofii lui tata, pantofi pe care i-a purtat de vreo trei-patru ori în toată viaţa! Cică să-i aibă de buni, de sărbătoare, de ocazii rare, de mofturi, de moarte! Ce frumos bate câmpii, tata! ce frumos mă cheamă, seara, mama, cam la câţiva paşi distanţă de rugăciunea somnului uşor, să mă spele pe picioare, în balia veche, şi mare, şi celebră, din ta ...

la deal şi la vale, prin sângele tău,mă simt un titanic de-o viaţă întreagă –şi caut, şi caut...şi încă nu vădnimic temător – toţi se uită şi pleacădeparte de mijlocul tău majestos,departe de marginea ta luminoasă,de sufletul tău blând şi drept şi curat,de inima ta cum un dor de acasă !!! la deal şi la vale...şi parcă nimicşi nimeni nu poate, nu vrea să mă ştie,şi caut, şi caut – mai am orizont –şi chem, şi tot chem, şi aud simfonie:se vede gheţaru ...

A fost odată un sărac mare. Mare tare. Nici un sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată un sărac mare, avea şi un împărat. Un împărat mic. Mic tare. Nici un împărat (dintre toţi împăraţii celorlalte lumi) nu era mai mic decât el. Acest sărac mare tare se înţelegea în toate treburile cu împăra ...

De-a râsul şi de-a plânsul şi de-a tumba prin ceastă lume cu ne/muritoare, îmi caut locul ne/ştiut de nimeni drept singurul răspuns la întrebare! Şi-ncoace, şi încolo, şi oriunde, şi-oricum, şi-oricând... această căutare-i sortirea, orizontul, ne/dreptatea ne/răbdătoarei şi ne/ştiutoarei! Astfel, nu altfel... fără vro oprire pentru hodină-n timpul/spaţiul unde locul acela-i pururea ne/sigur: nici nu se vede, dar nici nu s-ascunde! Sigur că nu! - pot spune totdeauna: ...