Trecute sunt vremurile când tot gălăţeanul pornea în pelerinaj la Maşniţă, la alimentara unde pe vremea comunismului, datorită talentului negustoresc al unui om plecat şi el de multişor în lumea umbrelor - Gheorghe Maşnetz - găseai şi portocale, şi ciocolată şi Pepsi, la liber. Nimic din gloria occidentală de altădată nu se mai păstrează astăzi în cartierul pe lângă care trec zilnic, grăbiţi, cu drumurile şi gândurile lor, câteva mii de oameni.
După rândul de blocuri de la strada principală, cu aer ponosit şi cenuşiu, în ciuda vopselelor colorate cu care şi-au renovat unii gospodari balcoanele, se întinde o zonă rurală, plină de contraste, exact ca în serialul urmărit de români cu sufletul la gură. E vorba de viaţa aceasta postdecembristă, pe care o respirăm de aproape 30 de ani, în care oamenilor nu le este nici rău, nici bine, unde blocurile sunt amestecate cu casele în acelaşi cartier, unde vilele luxoase se înalţă lângă magherniţe care aproape îşi dau duhul, unde străzile asfaltate se intersectează cu uliţe de fundătură de sat, maşinile de lux stau de-a valma cu rablele, iar oamenii se luptă pentru o fărâmă de civilizaţie, alături de vecini care încă au o percepţie greşită despre libertate. E locul în care nu se vede nicio evoluţie de ani şi ani, în care respiră doar zbaterea măruntă şi zilnică a oamenilor.
Poate lucrul cel mai colorat din cartier, care nu se poate să nu-ţi rămână pe retină, e cârciumioara din mijlocul lui, fără de care nicio aşezare românească n-a existat şi nici n-o să existe. M-am oprit asupra ei, pentru că exprimă exact spiritul cartierului. E o construcţie improvizată în rând cu câteva garaje (care, evident, nu sunt folosite ca garaje) şi o casă cu un mic turnuleţ, de un roz spălăcit, pe care scrie mare "Deratizare". Nu are niciun gard, iar intrarea se poate face de pe două străzi odată. La masa de lemn cu băncuţă, la care nu era nimeni când am trecut noi, pentru că era prea frig, stau probabil vara, la umbră, sub bolta de iederă crescută din belşug, clienţii însetaţi. Deranjaţi din când în când din discuţii de trecătorii care umblă după treburi şi folosesc aleea dintre garaje. Însă partea cea mai ingenioasă e o coloană a infinitului din lăzi de bere, pusă acolo, de proprietarul localului, pe principiul trei în unu, foarte drag românilor. Întâi susţine bolta de iederă boemă şi rurală, apoi, e cea mai bună reclamă şi firmă pentru cârciumioară. Cine să reziste tentaţiei unui turn de navete cu bere!? În al treilea rând, deloc de neglijat, este cel mai ingenios mod de a decora, vesel, colorat şi fără cheltuială, pe deasupra. Scenograful din "Las Fierbinţi" ar fi invidios, dacă-ar vedea-o!
O stradă care n-a pupat vreodată asfaltul
În ziua descinderii noastre în cartier (10 ianuarie) ninsese bine toată noaptea, iar străzile arătau, acoperite de zăpadă, ceva mai vesele şi mai curate ca de obicei, pentru că gunoaiele erau ascunse sub nămeţi.
Oamenii cu care am stat de vorbă ne-au semnalat aceleaşi probleme pe care le aduc în discuţie toţi locuitorii Galaţiului: lipsa parcărilor, trotuarele şi străzile neasfaltate, chioşcuri desfiinţate şi nedemolate, sau altele care au crescut în mijlocul intersecţiilor şi care încurcă circulaţia pietonilor şi obstrucţionează vizibilitatea şoferilor. "Dumneavoastră scrieţi, dar aleşii noştri nu se omoară să rezolve problemele. Lucrurile au rămas la fel de ani de zile. Parcă trăim la capătul pământului", ne spune D.T. "Nici măcar apă potabilă la robinet nu avem. În perioada 12 -22 decembrie apa la robinet a fost păcură. Am dat zeci de telefoane, au venit, au spus că au spălat ţevile, dar apa vine tot murdară, pentru că ţevile sunt vechi şi adună toate reziduurile în drum, pe care ni le varsă nouă în pahar. De câte ori i-am chemat, au luat probe şi ne-au trimis scrisoare că apa e în parametri normali, deşi e plină de nămol. Ultima oară mi-au spus că sunt singura persoană care se ţine de astfel de reclamaţii", spune, necăjită, o femeie. Aceasta a mai adăugat că se vede grija autorităţilor pentru cartier chiar şi dintr-un simplu amănunt: "Ce să mai vorbim de lucruri complicate? O mână de vopsea pe gardul din mijlocul străzii nu e nici un lucru scump, nici greu de făcut. Nu s-a vopsit niciodată gardul ăsta, de când a fost pus. E plin de rugină". Strada 13 Decembrie rămâne însă de ani buni cel mai mare of al locuitorilor din această zonă. Nicio diferenţă între aceasta şi o uliţă dintr-un sat, pentru că nu a văzut niciun petec de asfalt. Oamenii se plâng de câte ori ajungem în cartier, însă strada rămâne în continuare plină de gropi (vizibile chiar şi acum, când stratul de zăpadă era măricel) şi plină de nămol şi mocirlă, la fiecare ploaie. "Trăim ca într-un cătun, în mijlocul oraşului. De câte ori plouă, nu există să poţi ieşi din casă fără cizme de cauciuc", ne spune Cătălina F.
Zăpada, în strat gros pe străzile cartierului
Dacă pe străzile principale, 1 Decembrie, 9 Mai şi Tecuci, la ora trecerii noastre prin cartier, era cât de cât deszăpezit şi se putea circula, în alte părţi stratul de omăt era destul de gros, semn că autorităţile au lăsat oamenii să se descurce cum pot. Prin urmare, puţini gălăţeni s-au încumetat să scoată maşina din parcare. Cei mai curajoşi sau cei mai disperaţi au avut de dat din greu la lopată, iar odată ieşiţi la drum s-au trezit jucând, fără voie, în filmul "Cursă infernală".
Ca de obicei, autorităţile au fost luate prin surprindere de venirea iernii, nu au avut nici suficiente utilaje, nici suficienţi oameni pentru a intra pe străduţele laterale, în ciuda faptului că, pentru zona Siderurgiştilor, deszăpezirea a costat aproximativ un milion de euro. Bani nejustificat de mulţi, chiar şi dacă s-ar fi curăţat stradă cu stradă!
Autobuzele vin prea rar
Deşi strada 1 Decembrie oferă posibilitatea gălăţenilor să circule şi cu autobuzul şi cu tramvaiul, sunt unii care s-au plâns că, în ultima vreme, autobuzele, pe unele trasee, s-au împuţinat simţitor.
"Eu merg la serviciu cu traseul 11. Au fost vremuri în care venea destul de des, deşi chiar şi aşa era, foarte plin, din cauza pensionarilor care merg în piaţă. Acum, e şi mai rău. Autobuzele vin prea rar, dar a rămas acelaşi număr mare de pensionari care se plimbă zilnic", spune o femeie.
A început montarea refugiilor în staţii
De ani de zile, locuitorii din zonă sunt nemulţumiţi de faptul că autorităţile nu au montat refugii în nicio staţie de tramvai. Iată că am asistat la momentul istoric în care acestea au început să fie amplasate. Chiar în faţa fostei alimentare, pe insula din staţia de tramvai se înălţa scheletul de metal al viitorului refugiu şi o bancă acoperită cu zăpadă, deoarece, deocamdată, acoperişul lipsea.
Garaje de agrement, parcări ioc
Ca în mai toate cartierele din Galaţi, şi aici o sumedenie de garaje au rămas nedemolate. Însă acestea nu sunt deloc folosite în scopul în care au fost create. Spiritul rural destul de puternic al proprietarilor le-a transformat într-un soi de hambare sau mini-spaţii de agrement. Aici se depozitează tot ce nu încape în casă, dar se poate face şi un grătar sau o băută cu prietenii la măsuţa improvizată. Ce să mai vorbim de modul în care s-au dat autorizaţiile de construcţie! Lângă Clinica Irina, garajele sunt aruncate cu praştia ocupând un spaţiu generos în care s-ar putea face o parcare sat chiar un parc pentru copii, pentru că zona nu are niciunul. Asta, în condiţiile în care chiar alături, maşinile sunt parcate pe două rânduri, unul pe trotuar şi unul în stradă. Nu a fost ratat niciun spaţiu verde, niciun colţişor. Sunt parcate maşini chiar şi lângă un panou mare, la fosta centrală termică, pe care scrie că, şi pentru pietoni, şi pentru maşini distanţa obligatorie e de 2,5 metri.
Gunoi aruncat lângă tomberonul gol
Cu toată zăpada căzută peste noapte, am fost nevoiţi să dăm autorităţilor, de data aceasta, bile albe, pentru că, în jurul punctelor de colectare a gunoiului, era curat. Fuseseră curăţate şi perimetrele aferente acestora, cu excepţia câtorva crenguţe de brad, probabil pentru decor. Tot trecând în sus şi în jos pe străzile respective, am avut ocazia să observăm lipsa de civilizaţie la ea acasă. Un locuitor al cartierului a găsit că este prea mare efortul să ridice sacoşa cu resturi pentru a o arunca în containerul gol. Fiind transparentă, am tras cu ochiul la conţinut, în speranţa că totuşi adusese nişte haine sau încălţări vechi. Nici vorbă!
Politicienii nu sunt la muncă
"Deşi există în cartier două cabinete ale aleşilor în Senat (George Stângă) şi în Parlament (Florin Popa) şi în Consiliul local (Silviana Ciupercă) nu sunt deschise de luni de zile. Este legal?", ne întreabă în scris, D. T., unul dintre cititorii ziarului. La trecerea noastră pe acolo, am găsit unul dintre cabinete închis, chiar cu gratii zdravene, deşi programul afişat pe uşă spunea că ar fi trebuit să găsim pe cineva acolo şi deşi trecuseră sărbătorile pe rit nou, chiar şi Crăciunul pe rit vechi.
O zonă în care se va mai construi
Pe strada 9 Mai, în zona unde pe vremuri era un garaj de tiruri, în prezent este un teren viran, cu un anunţ în care oricine poate afla că se vând "loturi de case", vechii locatari ai zonei fiind înştiinţaţi astfel că vor avea noi vecini.
"Au început să se construiască alte vile. Sunt oameni care vin cu câte o maşină pentru fiecare membru de familie, iar noi nu mai avem unde parca", rezumă un tânăr toată situaţia.
Joi venim în Micro 39 C, la Supeco
„Viaţa liberă” continuă raidurile în cartierele Galaţiului pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 17 ianuarie, între orele 9,00 şi 9,30, îi aşteptăm pe locuitorii din Micro 39 C şi Micro 13, în faţa magazinului Supeco, ca să ne spună ce îi nemulţumeşte şi să le sugereze autorităţilor ce trebuie făcut în cartier şi în zona adiacentă. Cititorii ne pot transmite problemele lor şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
