Evaluaţi acest articol
(12 voturi)
1 comentariu

Doi soţi din Galaţi fac ceea ce americanii practică de şapte decenii şi au dus la rangul de specializare universitară, europenii încearcă de vreun deceniu să implementeze la scară largă, iar românii, abia bâjbâie: terapie asistată cu cai pentru copii şi adulţi cu probleme grave de sănătate, ori cu traume emoţionale care pot marca destine pe viaţă. În gospodăria personală, la zece kilometri de oraş, la Odaia Manolache.

Sorin şi Ema Stroia duc la rang de profesie două pasiuni vechi: cea pentru oameni şi cea pentru animale. Întâlnirea dintre om şi necuvântător nu poate fi niciodată mai folositoare decât atunci când unul sau celălalt, ori de ce nu ambii, au ceva de învăţat de la partener. Iar asta e cum nu se poate mai bine, a crezut cu tărie Sorin Stroia, psiholog de profesie, când s-a decis, în urmă cu vreo şase ani, să meargă în Occident pentru a vedea cum stau treburile cu terapiile asistate de animale. Era o provocare care l-a împins dincolo de zidurile cabinetului individual unde făcea terapie convenţională.

"Prin 2013 -2014 am făcut o pregătire pe terapie şi activităţi asistate de cai, în Belgia. La noi sunt câteva centre în ţară, abia se implementează ideea, dar nu avem în schimb centre de formare profesională, ceea ce vrem să devenim noi. Pe lângă specializarea din Belgia, am făcut şi un curs postuniversitar la Babeş-Bolyai pe terapie asistată de animale", ne explică cel ce avea să devină iniţiatorul primului Centru de Terapie Asistată cu animale din Galaţi. Practic, din primăvara anului trecut, îşi vede pus în practică un vis pe care a încercat să-l materializeze în urmă cu peste două decenii, când a vrut să deschidă un centru de echitaţie. Nu s-a putut, în Galaţiul post-decembrist, în care a constatat prea des că noţiunile de "ecvestru" şi "echitaţie" erau nişte necunoscute pentru oamenii care l-ar fi putut ajuta.

Caii, prieteni şi medicamente

Alături de soţia sa, Ema, studentă în ultimul an la Kinetoterapie, Sorin Stroia face în prezent terapie asistată cu animale pentru oricine are încredere în puterea comuniunii dintre om şi animal. Parteneri de nădejde, Bella (9 ani) şi fiica ei, Appaloosa (4 ani), două iepe special antrenate pentru terapii cu copii, de la cele mai fragede vârste. Alături de ele, un campion cu o poveste la fel de tristă ca a pacienţilor pe care îi ajută, şi jucăuşul ponei Sissy.

"Noi avem un cal de sport unguresc, triplu campion naţional la sărituri, dar datorită faptului că a fost forţat la antrenamente, i-au fost afectate picioarele, operat şi apoi reintrodus la antrenamente şi în concursuri înainte de a se reface. A trebuit scos din circuit şi, pentru că fusese şi castrat, nemaiputând fi folosit la montă, ar fi ajuns la salam. Prima proprietară l-a recuperat şi a vrut să îl doneze unei asociaţii care face terapie asistată. Aşa a ajuns la noi. Este o poveste faină, calul este extraordinar pentru terapii cu persoane care au avut o traumă în viaţă, care înţeleg că partenerul lor de lucru, ca şi ei, a trecut printr-o groapă, iar acum trăieşte pentru a ajuta pe altul", ne explică Sorin Stroia povestea terapeutului necuvântător.

De ce calul?

Pentru că acesta are harul de a ne face să fim noi înşine şi să ne descoperim cu adevărat puterea, ne asigură psihologul. "În primul rând, diferenţa între terapia clasică şi cea asistată o face cadrul, ineditul animalului. Când stai faţă în faţă cu calul, până atunci s-ar putea să fi purtat nişte măşti, însă când ajungem în faţa lui, măştile noastre nu mai sunt valabile. Calul şi câinele au capacitatea de a simţi interiorul nostru, dacă suntem buni sau dacă suntem răi. Noi lucrăm atât pe partea de psihic, cât şi pe partea somatică, de fizic".

Cele patru cabaline "se ocupă" în prezent de terapia a circa 20 de copii cu afecţiuni grave, dificil de tratat. Sunt micuţi cu autism, ADHD, sindrom Down, paralizii cerebrale, tetrapareze, hemiplegii. "Gama de afecţiuni care poate fi supusă unei terapii asistate e foarte largă. Vorbim de tulburări de comportament, depresie, anxietate, tulburări de stres post-traumatic", explică psihologul, care coordonează relaţia dintre pacienţi şi cabaline. Din păcate, nu toţi copiii care ar avea nevoie sau ar dori, îşi pot permite să facă terapie cu animale, iar asta este o prioritate printre proiectele Centrului. La fel, şi părinţii lor, care de cele mai multe ori au nevoie de ajutor înzecit ca să îşi sprijine pruncii. 

"Urmărim să facem rost de finanţare pentru copiii ai căror părinţi nu au posibilitatea să plătească terapiile copiilor. Mai există şi o penurie a intervenţiei terapeutice a părinţilor. Toată lumea se axează pe copilul cu dizabilităţi. Foarte puţini, iar în Galaţi nimeni, nu se ocupă de părinţi. Dacă părintele este ok, recuperarea copilului este mai uşoară. Orice problemă cu care se confruntă părintele înseamnă distragerea atenţiei, diminuarea timpilor acordaţi în terapii, diminuarea resurselor financiare. În plus, sunt foarte multe cazuri de familii monoparentale datorate apariţiei unui copil cu dizabilităţi", argumentează specialistul.

Dezvoltare personală şi leadership

Terapia cu animale, în speţă, asistată de cai, nu trebuie văzută ca o formă de tratament clasic, considerat terminat cu succes, în momentul în care pacientul este vindecat fizic sau psihic. Ne învaţă mai mult de atât şi acesta este, de fapt, succesul a ceea ce se întâmplă la Centrul de la Odaia Manolache. "În ceea ce priveşte boala, fie că e fizică sau psihică, scopul nostru nu este să vindecăm şi gata. Scopul nostru este ca persoana să conştientizeze că i s-a dat şi că trebuie să dea mai departe. Te implici şi tu şi ajuţi pe altul mai departe, un exemplu mai bun decât el, pacientul, nu e nimeni. Eu, ca terapeut, vorbesc din teorie, dar un astfel de copil sau adult vorbeşte din experienţă".

Sorin şi Ema Stroia au dezvoltat acest mic univers în gospodăria lor de la Odaia Manolachi, dar spaţiul a devenit prea mic pentru proiectele pe care vor să le dezvolte, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Odată cu achiziţionarea a încă şase cai, în primăvara acestui an, centrul se va muta în altă locaţie, tot în Vânători, iar odată cu asta paleta activităţilor se va diversifica.

"Avem ca activitate organizarea de grupuri de dezvoltare personală, de teambuilding, leadership, dar asta nu presupune numai învârtitul în manej. Vrem să formăm grupuri şi să ieşim călare prin păduri. An stabilit un parteneriat pe la Frumuşiţa, cu Primăria, care are la Prut, la 7 kilometri de şosea, un centru unde ne putem desfăşura activităţile specifice de dezvoltare personală şi leadership. Iar în timp ce părinţii vor fi la aceste activităţi, copiii vor participa la cursuri terapeutice de grup, sub supraveghere, indiferent dacă au probleme de sănătate sau nu", ne explică administratorul Centrului, care s-ar dori să devină un formator de specialişti care să dezvolte acest gen de terapie şi să o popularizeze. Deja a făcut primii paşi, cu viitorii kinetoterapeuţi şi psihologi aflaţi acum pe băncile facultăţilor din Galaţi şi speră să atragă cât mai mulţi voluntari care să se implice în frumoasa şi indestructibila poveste de prietenie dintre om şi animal.

Ce afecţiuni se tratează prin zooterapie

În afară de a fi tovarăşi sau "prieteni" de nădejde ai copiilor şi de a-i ajuta să înveţe ce este responsabilitatea, prietenia sau empatia, animalele au un efect terapeutic major, în special în cazul copiilor cu dificultăţi sau nevoi speciale, a copiilor autişti, cu ADHD sau sindrom Down, dar şi a celor care au trecut prin traume emoţionale puternice sau care suferă de alte afecţiuni.

Studiile au arătat că terapia asistată de animale contribuie la relaxarea celor mici, la sporirea încrederii în forţe proprii şi la o dezvoltare fizică armonioasă. Activităţile cu delfinii sau caii dezvoltă musculatura copiilor, îi învaţă să aibă o postură corectă şi chiar să înoate. Terapia cu animale este o conduită indicată şi pentru copiii care au trecut prin traume emoţionale puternice. Căţeii, caii, pisicile sau delfinii îi pot face pe acei micuţi care au fost abuzaţi emoţional, fizic sau sexual, ori care au rămas orfani, să depăşească mai uşor traumele, totul cu condiţia ca activităţile să se facă sub îndrumarea unui instructor specializat, care să ştie cum să gestioneze relaţia dintre copil şi animalul-medicament.

Animalele de companie, remediu pentru adulţi

Se spune ca sunt suficiente 15 sau 30 de minute petrecute în compania câinelui, a pisicii sau privind un peşte cum înoată, pentru a scăpa de anxietate şi stres. Nivelul de cortizol, un hormon asociat stresului, ajunge la un nivel scăzut, iar secreţia de serotonină, o substanţă importantă asociată stării de bine, creşte. Reducerea stresului scuteşte organismul de epuizare. În plus, sunt incontestabile beneficiile aduse de zooterapie în cazul pacienţilor care au probleme de locomoţie sau accidente vasculare. Că prezenţa animalului de companie ne poate face să ne simţim bine o dovedesc şi studiile medicale care au arătat că tensiunea arterială poate fi menţinută la un nivel optim cu ajutorul prietenului necuvântător. Într-un studiu asupra a 240 de cupluri căsătorite, proprietarii de animale de companie s-au dovedit a avea tensiune arterială mai scăzută şi puls mai scăzut în timpul odihnei decât ceilalţi, care nu aveau animale de companie.

Ce animale se pretează terapiilor

Animalele folosite în terapie sunt special dresate în acest scop. Potrivit experţilor, câinele este animalul care ajută cel mai mult copiii să depăşească obstacolele şi dificultăţile cu care se confruntă în dezvoltarea lor fizică şi psihică. Este şi animăluţul cel mai uşor de dresat. Este sensibil, ascultător şi "empatizează" cu emoţiile celor mici. În terapia asistată de animale, şi caii, măgăruşii, pisicile sau delfinii pot stabili relaţii afective puternice cu cei mici.

Atenționare

Efectele negative ale unui animal de companie. Un animal de companie poate deveni, din prietenul celui mic, un duşman de temut. Inhalarea părului de animale poate provoca reacţii imunologice în tractul respirator afectând sectorul nazalo-traheo-bronhic şi dând naştere unor sindroame de tipul astmului. În cazul în care animalul nu este deparazitat şi vaccinat la zi, copiii, dar şi adulţii riscă să ia o gama largă de microbi şi paraziţi. Broaştele ţestoase fac şi transmit conjunctivita, iar în cazul inhalării sau înghiţirii firelor de blană de către cei mici, poate apărea pneumonia de aspiraţie.

În foto 1, galerie, Sorin Stroia - alături de Appaloosa; Foto 2. Ema Stroia face recuperarea fizică cu ajutorul cailor; Foto 3. Appaloosa este un cal tânăr, în curs de pregătire; Foto 4. Poneiul Sissy - atracţia celor mai mici pacienţi; Foto 5. Iapa Bela - în timpul unei şedinţe de terapie (foto: Ema Stroia); Foto 6. Pe timpul verii - activităţile se diversifică (foto: Ema Stroia); Foto 7-10. Momente din timpul terapiei (foto: Ema Stroia):

Citit 3999 ori Ultima modificare Marți, 12 Martie 2019 10:36

1 comentariu

  • postat de Mihai Dumitrascu Marți, 05 Martie 2019 21:30 86.127.101.*** Link la comentariu
    0
    3

    Felicitari, Sorin si Ema!
    Apreciez implicarea voastra in dezvoltarea sanatatii comunitatii galatene.

    Raportează

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro