Evaluaţi acest articol
(9 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

„Ce straniu, ce bizar şi ce coincidenţă”, Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf.Ap.Andrei” a devenit mană cerească pentru comercianţii din zona Micro 18 – Micro 19. Dar şi aici se merge pe „nişe”. Mai exact, spitalul este înconjurat din toate părţile de puzderie de farmacii, filiale de băncii şi… pompe funebre.

„Ştiţi vorba aia, baltă să fie, că broaşte se găsesc!”, ne spune hâtru nea Vasile Antonie. „Dacă ai vreun beteşug, n-ai ce face, ajungi la spital! Dar dacă ajungi la spital, ai nevoie de medicamente, iar lumea a ajuns acum să şi le cam cumpere din banii propriii, chit că chipurile ar trebui să fie gratuite… Mai te duci cu o „compensată”; ca să cumperi medicamente ai nevoie de bani, iaca aşa vin şi băncile pe lângă spital. Iar cine nu rezolvă nici cu farmaciile, nici cu băncile, ajunge… la pompe funebre!”, ne mai spune nea Vasile. Ştie el ce ştie. Stă în Micro 18 de vreo 40 de ani, a lucrat în Combinat, a văzut multe.
„Ştiţi, pe timpuri, zona asta era considerată aşa, mai „de mijloc”, „cartier - dormitor” pentru cei ce veneau să lucreze la Galaţi. Dar acum, zona e mai căutată, au mai crescut şi preţurile la apartamente. Dar uitaţi-vă şi la comerţ. Pe timpuri te duceai în Centru la magazine, la Romarta, la Dunărea. Acum, acolo nu prea a mai rămas nimic! Dar aici, cât e strada de lungă, magazine sunt unul lângă altul”, ni se spune.
Desigur, cam greu să concurezi la chiria unui magazin cu farmaciile sau băncile. Sunt vreo 15 farmacii numai cât ieşi pe poarta Spitalului, dar unii se gândesc că, până la urmă, nu ar fi un lucru chiar atât de rău. Dacă e concurenţă, poate că şi preţurile sunt ceva mai mici. Şi de bănci este nevoie, mai ales în zile de salariu sau când se bagă pensiile. Cât despre pompe funebre, ce să-i faci, mai ai nevoie şi astea când te paşte vreun necaz… Oricum, în prezent astfel de servicii sunt oferite sub o formă mai puţin „epatantă” faţă de acum vreo câţiva ani, când tot spitalul era înconjurat de dughene pline de sicrie, cruci şi coroane mortuare, de parcă erai în mijlocul cimitirului. În fine, şi acum mai găseşti florării cu coroanele atârnate la uşă, dar aici e vorba şi de ceva gusturi în materie de comerţ. E cam sinistră atmosfera, dar, dacă garoafele se vând, ce poţi să zici!
Dincolo însă de aceste servicii, Micro 18 nu duce lipsă şi de magazine „normale”, alea de vând pantofi, haine, obiecte decorative, mobilă. Nici de muşterii nu pare a duce lipsă. Chiar dacă este dimineaţă, zona e destul de animată, lumea a ieşit la târguieli, iar magazinele din zonă sunt o alternativă pentru galeriile din mall, de exemplu. Preţurile sunt mai accesibile, comercianţii nu merg neapărat pe produse „de firmă”, dar vin cu o ofertă accesibilă şi uneori chiar mai convenabilă ca echilibru preţ-calitate.

Magazinele pentru copii, pentru toate buzunarele

Un lucru mai neobişnuit, în Micro 18, ca vad comercial, este avântul pe care l-au luat magazinele pentru copii. Sunt cartiere în care magazinele de papetărie sau cu jucării sunt pe cale de dispariţie, pe măsură ce populaţia a îmbătrânit, iar noile generaţii par a nu fi fost chiar atât de „productive”. În fapt, multe familii tineri şi-au cumpărat apartamente în zonele mai accesibile, zona Micro 18 fiind, la un moment dat, o variantă decentă. De aici şi o evoluţie demografică mai dinamică. Sunt mai mulţi copiii, mai mulţi părinţi, prin urmare şi mai multe magazine cu articole destinate celor mici. În jur de şapte, opt magazine de acest fel se află în zonă. Găseşti de la trusouri de nou-născuţi, cărucioare, pătuţuri până la costumaţii… pentru serbările de la şcoală sau grădiniţă. Desigur, nu a fost neglijat nici segmentul mai larg al costumaţiilor de ieşit la joacă sau de oferit drept cadou la vreo onomastică. Jucăriile sunt şi ele bine reprezentate, de la simple „chinezării”, până la unele „de firmă”, mai scumpe, dar, poate, mai sigure. Cert este că părinţii nu prea se zgârcesc atunci când vine vorba de cumpărături pentru cei mici. Producătorii, comercianţii ştiu asta, lucru care se vede şi în preţuri. Adesea, o pereche de pantaloni pentru un prichindel ajunge cam cât o pereche pentru un adult. Dar, cine caută, poate găsi, la 100-150 lei, combinaţii pentru o ţinută de copii, cu modele interesante şi materiale de calitate.

Locul de joacă de la colţul străzii

Locurile de joacă sunt, se pare, prea puţine în comparaţie cu necesităţile din Micro 18. „E o zonă destul de aglomerată, nu prea ai unde să ieşi cu copilul. Dar nu e vorba numai de acest cartier, ci de Galaţi, în general. S-au modernizat câteva locuri de joacă, dar în general sunt mici sau prea puţine. Drept urmare, sunt şi foarte aglomerate. Poate că ar trebui, undeva, să se facă un fel de parc de distracţii pentru copii – cu legănuţe, spaţii verzi, piste de biciclete, role…”, ne spune doamna Cătălina V. Până una, alta, în aşteptarea parcurilor de distracţii, pe la unele colţuri de stradă din Micro 18 au început să apară automate în care copii se pot crede, pentru câteva minute, aviatori, marinari, şoferi. Ce să faci, doar nu poţi să plimbi copilul la nesfârşit de la un capăt în altul al cartierului. Mai trebuie să-l şi stimulezi cu ceva poftă de joacă. Apoi, cine ştie, poate va avea răbdare să meargă cu tine şi la ceva târguieli la magazinele din apropiere.

Singurătatea castanului din deşertul de beton

Acum, că vine vara, cetăţenii din Micro 18 încep din nou să simtă lipsa unor spaţii verzi, a unor copaci care, la o adică, să îi mai ferească de arşiţa zilelor cu soare puternic. Din păcate, cât e prelungirea str.Brăilei de lungă, doar un singur copac face umbră… cartierului.

Un castan, cu ceva ani la activ dacă este să ne luăm după dimensiunile lui, a reuşit, prin cine ştie ce minune, să prindă rădăcini în acest „deşert de beton”. A rezistat, iar în prezent a devenit chiar un fel de monument verde al cartierului. „Când s-au ridicat blocurile, nimeni nu s-a gândit să pună şi pomi. Pe partea asta au turnat beton şi cu asta basta. Aşa că avem doar acest copac, ar trebui să-l declarăm monument al naturii, că doar el ce ne mai dă umbră vara. În rest, doar să treci pe partea cealaltă a străzii - acolo mai este câte un pom, poate mai prinzi ceva umbră de la blocuri. Dar dacă ai treabă pe partea asta, n-ai decât să rămâi cu ochii în soare”, ne spune dl Ion.G.
În acelaşi timp, oamenii ştiu că, dacă este voinţă, s-ar găsi şi soluţii. „Ştiţi că s-au făcut nişte lucrări de modernizare, în Centru, unde e Hotelul Dunărea şi la Potcoava. Nici acolo nu era copaci, dar, cumva, s-a găsit o soluţie. Cred că şi aici ar merge pusă în practică o astfel de idee. Aşa, acum, toată zona e „cheală”. Un copac ţine şi umbră, dar pur şi simplu face zona mai frumoasă. Ia gândiţi-vă, cam cum ar arăta str.Domnească dacă n-ar fi teii!”, mai spune dl Ion.G.
Un oarece aer de „modernizare” a fost adus prin realizarea pistelor de biciclete. Însă şi aici sunt probleme. Pe de o parte, sunt destul de înguste pentru gusturile bicicliştilor. De dorit ar fi fost alocarea, pe carosabil, a unei benzi pentru biciclişti. Dar pe str.Brăilei abia au loc maşinile, unde să mai pui şi piste de biciclete? Poate doar să încerci să resistematizezi toată zona, ceea ce nu-i chiar un lucru care se face cu una, cu două. O altă problemă este că, pista de biciclete este lângă parcare, iar unii şoferii intră uneori cu botul maşinilor până aproape de mijlocul pistei. Nu în ultimul rând, o altă problemă e că unii cetăţeni nu prea ţin cont că pe acolo ar trebui să circule doar biciclete. Deşi trotuarul e destul de larg, pista de biciclete pare a fi, pentru unii, un excelent spaţiu de promenadă.
Acum, dacă a venit vorba de trotuare, deşi în general arată binişor, încă nu au scăpat cu totul de gropi. Unele sunt semn al trecerii serviciilor de utilităţi, şanţuri ce aşteaptă încă a fi aduse la nivel. Alte gropi sunt pur şi simplu… gropi, rămase în locurile în care pavajul a fost mâncat de trecerea timpului şi a rămas nereparat. Poate îşi va aduce, totuşi, cineva aminte şi de ele. Nu de alta, dar mai sunt şi persoane în vârstă, mai trebuie să intre şi cu vreun cărucior, nimeni nu vrea să facă slalom printre „craterele” urbane.

Parcările, eterna poveste

Avalanşa de maşini e o problemă veche în Micro 18 la care, se pare, autorităţile nu par a-i găsi leac. S-a construit înghesuit, iar şoferii de astăzi plătesc pentru păcatele constructorilor de ieri. În Epoca de Aur, când maşinile erau mai degrabă o raritate, iar benzina se dădea cu raţia, nimeni nu se gândea că o să prindem ziua în care fiecare centimetru de asfalt sau spaţiu verde va fi asaltat de maşini. Lucrurile devin şi mai complicate, pe măsură ce gropile se extind. Trebuie să faci slalom cu maşina, fie pentru a te feri de ceilalţi participanţi la trafic, fie de gropi, fie de pietonii care merg şi ei pe unde apucă. Poate că amenajarea unor parcări şi introducerea unor sensuri unice ar mai elimina din dificultăţi, dar lucrurile se mişcă greu, iar harababura auto pare că va avea viaţă lungă.

Încetul cu încetul, se construieşte parcarea supraetajată

O bună parte a curţii Spitalului de Urgenţă Galaţi s-a transformat în şantier. După cum v-am informat în paginile ziarului nostru, acolo ar urma să se construiască, graţie unor proiecte ale CJ Galaţi, o parcare supraetajată, dar şi locuinţele ANL pentru cadrele medicale. Cine este curios, poate deja să „spioneze” locul în care se vor ridica viitoarele construcţii. În dimineaţa vizitei noastre în zonă, pe şantier era activitate, dar, parcă, muncitorii erau cam rari, dacă este să ţinem cont de amploarea lucrărilor… Dar, oricum, fundaţiile au fost deja puse şi se lucrează acum la primul nivel. Nu ne rămâne decât să sperăm că vor fi respectate termenele de execuţie, ca să nu avem vorbe privind respectarea contractelor…
Pe viitor, un lucru de care ar trebui să se ţină cont ar fi traficul auto din zonă, destul de intens. Pe lângă spital se circulă destul de greu, mai ales că mulţi vor să intre sau să iască din curtea unităţii medicale. Unde mai pui şi pietonii grăbiţi care o iau aiurea pe stradă, prin loc nemarcat, pentru a ajunge la farmaciile de pe peste drum. Poate că, după ce lucrările de modernizare la Spital vor fi finalizate, se va găsi o modalitate de fluidizare a traficului. Unii apreciază că ar fi util, eventual, un sens giratoriu, dacă nu se poate rezolva problema prin semaforizare. Oricum, cert e că ar fi păcat ca zona Spitalului să se modernizeze, dar traficul auto să rămână ca la… balamuc.

Un Las Vegas pentru fiecare cartier

Jocurile de noroc sau casele de pariuri sunt tot mai răspândite şi în Micro 18. Promisiunea unor câştiguri rapide pare tot mai tentantă pentru mulţi dintre gălăţeni, aşa se face că fie şi pe o stradă de cartier poţi să te crezi ca la Las Vegas. Desigur, ca în orice afacere cu jocuri de noroc, „casa câştigă întotdeauna”, dar pentru cei dispuşi să mizeze pe norocul lor, speranţa moare ultima.

Joi, ne vedem în zona Coşbuc-Traian

„Viaţa liberă” continuă raidurile în cartierele Galaţiului pentru a aflat direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 30 mai, între 9,00 – 9,30, vă aşteptăm în zona Coşbuc - Traian, în faţa Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna”. Ne puteţi transmite problemele dumneavoastră şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

 

 

 

Citit 4958 ori Ultima modificare Marți, 28 Mai 2019 19:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.