Asfaltul neted se suprapune cu reminescenţele de medieval oferite de străzile pavate încă cu piatră cubică. Înguste toate şi întortocheate, formează un labirint al cărui algoritm este greu de descifrat. Poate doar locuitorii de neclintit ai zonei pot ajunge direct în inima lui pentru a ne relata de acolo toate schimbările care i-au fost aduse de-a lungul timpului. Atât intrarea, cât şi ieşirea acestuia se dezbracă de caracterul oriental de altă dată, pentru a împrumuta aspectul occidental, intens râvnit pentru echilibrul pe care îl oferă ocupanţilor săi. În zona Coşbuc - Traian, oamenii au rămas blocaţi între cele două lumi, discrepanţele reieşind din modul în care le sunt orânduite gospodăriile şi din modernizarea care s-a făcut după gustul autorităţilor.
Un cartier liniştit, dezonorat de o crimă
Am luat-o la pas dintr-un colţ de stradă şi am fost însoţiţi de linişte pe tot parcursul plimbării noastre, spartă, poate, doar de ciripitul frenetic al păsărilor. Soarele călduţ al dimineţii ne răsfăţa pielea, în timp ce mirosul de iasomie şi de tei ne îmbia simţurile olfactive. Oamenii ne apăreau în cale răzleţ, ieşind din curţi vecine sau în timp ce îşi îngrijeau porţiunile de verdeaţa din dreptul caselor.
Ne-au răspuns amabil şi în afara unor discuţii între vecini, survenite în baza unor neînţelegeri minore, incidentele grave i-au ocolit. Asta până de curând, când crima produsă de elevii de la Seminarul Teologic care a oripilat întregul oraş şi-a pus pe nedrept amprenta agnostică asupra cartierului fără nume.
“În mod normal nu sunt probleme, cartierul nostru se bucură de linişte. Crima de aici a fost din cauza băuturii. Eu locuiesc la bloc, dar vara stăm aici, pentru a ne bucura de grădină şi de linişte", ne-a mărturisit Alexandru Dimofte, pensionar.
Case fel de fel şi aliniamente stradale discontinue
Tencuială căzută, geamuri ştirbe, încuietori crăpate, garduri cu porţi din metal ruginit, accentuat de graffiti, sau din şipci nevopsite, cocoşate, parcă, de greutatea unor copaci robuşti, aflaţi într-o perfectă simbioză cu buruienile crescute pretutindeni, contrastează cu porţi domneşti din fier forjat sau faţade îmbrăcate în cărămidă decorativă.
Aliniamentele stradale sunt după voia omului şi indică gradul de bun simţ pe care îl deţine fiecare. Unele sunt pline de flori, în culori vesele, care atrag privirea, cu iarbă îngrijită, iar altele năpădite de buruieni perene şi de nepăsare, două tipuri de cărţi de vizită reprezentative pentru locuitori.
Străzi neasfaltate, gropi şi canalizări înfundate
"Locuiesc aici din ’51. Nu înţeleg de ce au lăsat câteva străzi neasfaltate. La capătul străzii Dochiei, spre exemplu, s-au format câteva gropi care se umplu cu apă de fiecare dată când plouă. Apa bălteşte şi miroase îngrozitor", s-a plâns Costică Bandabrur, pensionar.
Strada Unirii, strada Prundului şi strada Venus au fost, de asemenea, ocolite atunci când s-a turnat asfaltul, autorităţile vitregindu-le în procesul de modernizare în care au fost cuprinse majoritatea arterelor. Nişte piese de puzzle nepotrivite, rămase din tabloul de odinioară al oraşului, pe care oamenii speră să-l vadă resuscitat în totalitate, în acord cu nevoile actuale ale societăţii noastre.
Canalizările stradale înfundate, altă pată greu de trecut cu vederea, necesită o vindajare imediată, iar mini-craterele care s-au format, cel mai probabil, în urma apelor pluviale, ar merita o intervenţie rapidă.
Trafic aglomerat şi maşini abandonate
Strada Lozoveni, la fel de îngustă ca şi suratele ei, are două bezi, una dintre ele fiind mereu ocupată de maşini. Curţile oamenilor sunt mici şi neîncăpătoare, iar cele mai multe dintre case nu dispun de garaje, motiv pentru care oamenii sunt nevoiţi să parcheze pe stradă, îngreunând foarte mult traficul. Acestora li se adaugă şi maşinile abandonate, cu jante îndoite, cauciucuri sparte şi semne clare de rugină. Două dintre ele sunt taxiuri, iar la cum arată, cu siguranţa au fost nemişcate de mult amar de vreme. Decongestionarea traficului în zonă reprezintă o necesitate stringentă, iar ridicarea autovehiculelor abandonate ar fi una dintre soluţiile care ar rezolva parţial problema.
Convieţuirea coerentă şi oglindirea ei
Locuitorii zonei se apropie foarte mult de armonie, din punctul de vedere al respectului şi al ajutorului mutual, poate chiar şi al condiţiilor de trai. Străzilor reabilitate nu le-am putut găsi cusur, nici noi, nici oamenii pe care am reuşit să-i prindem în discuţie. Acolo, asfaltul e lin, iar drumul e lipsit de capcane.
"Este un cartier liniştit. Nu avem probleme în această privinţă. Ceea ce nu înţeleg eu este de ce nu au terminat de asfaltat şi celelalte străzi. Restul, de la Piaţă şi până în Barieră, toate sunt făcute" ne-a mărturisit Costică Bandrabur.
Una peste alta, oamenii au doleanţe fireşti, sperând ca modul liniştit în care îşi duc existenţa să se reflecte în totalitate şi în condiţiile de trai.
Lipsa trecerilor de pietoni, o problemă reală
Nici măcar o singură trecere nu există pe străduţele mărginite de case în care locuiesc atât vârstnici, cât şi copii. Situaţia, deloc plăcută, îi pune în mare dificultate pe locuitori şi, nu numai, de fiecare dată când se angajează în traversarea străzilor. În lipsa unui loc special amenajat şi semnalizat corespunzător, oamenii traversează pe unde le vine, temându-se mai ales pentru copiii lor, care, de regulă, sunt mai neatenţi.
"Nicio trecere de pietoni nu este din Barieră până în Dochiei. Am trei nepoţi care traversează strada în permanenţă. Să veniţi dimineaţa, de la ora şapte, când traversează lumea cu copii, să vedeţi ce e aici. Au fost nişte denivelări, dar le-au scos când au afaltat", şi-a arătat nemulţumirea Vasile Pintilie, pensionar
Chioşc dezafectat, pe trotuar
În faţa Spitalului de Psihiatrie "Elisabeta Doamna", se află un chioşc de ziare complet dezafectat. Din câte se pare, acesta i-a aparţinut agenţiei Rodipet, ale cărei construcţii au fost scoase în trecut la licitaţie de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, pentru a se recupera din datoriile pe care firma-mamă din Bucureşti le înregistra faţă de bugetul de stat. Scheletul metalic ocupă inutil şi dizgraţios o bucată considerabilă de trotuar, lăsându-le pietonilor o porţiune foarte mică pentru a circula.
Şcoala Nr. 20, o clădire emblematică a oraşului
Şcoala Gimnazială Nr. 20, situată la ieşirea din cartier, este emblematică pentru acesta. Clădirea se bucură de o valoare istorică inestimabilă şi de o arhitectură deosebită, fiind, de fapt, una dintre cele mai reprezentative simboluri ale oraşului. În 1944, armatele germane i-au dat foc, aceasta arzând până la cărămidă, însă şcoala a fost refăcută prin muncă voluntară, în 1946, de către echipe de muncitori din raza circumscripţiei şcolare şi a purtat de-a lungul timpului nume diferite, găzduind la un moment dat chiar şi o şcoală de tractorişti. Numele pe care îl are în prezent, l-a primit de curând, la data de 1 noiembrie 2012. Imobilul are 32 de încăperi cu o suprafaţă de 7.344 metri pătraţi şi este construit din beton armat, cărămidă şi tablă.
Joi, venim în Mazepa I
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt principalele neplăceri cu care se confruntă. Astfel, joi, 6 iunie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul nostru din Piaţa Ancora, pentru a ne semnala problemele din cartierul în care locuiţi. Cititorii ne pot transmite sesizări şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
