Clădiri care ne mor. Case care au însemnat ceva pentru Galaţi, părăsite

Clădiri care ne mor. Case care au însemnat ceva pentru Galaţi, părăsite

Bogdan Codrescu
Evaluaţi acest articol
(26 voturi)
5 comentarii

Fostul "Grand Hotel" şi apoi fost sediu al Primăriei, fostul liceu "Al.I. Cuza", fostul Teatru de Păpuşi "Gulliver", fostul restaurant "Bulevard"... Sunt toate clădiri aflate în centrul istoric al Galaţiului şi care au însemnat ceva pentru Galaţi şi locuitorii săi. Toate sunt "foste", au aparţinut unor autorităţi sau instituţii locale, după care au fost retrocedate proprietarilor de drept. Toate sunt acum în conservare, pentru că actualii lor proprietari nu au bani sau idei ca să le readucă la viaţă. Din păcate, însă, starea de conservare se traduce la noi prin degradare ireversibilă, iar aceste clădiri mor, încet, în picioare.

"Cuziştii", mutaţi într-o şcoală de cartier

Din februarie 2016, elevii celui mai veche colegiu din Galaţi, "Cuza", s-au mutat cu arme şi bagaje la Şcoala Nr. 8, din Ţiglina I. Mutarea s-a vrut a fi una temporară, până la finalizarea lucrărilor la campusul de la Şcoala Nr. 7, începute în 2009. Sunt zece ani de atunci şi campusul "cuziştilor" tot nu e gata. S-a finalizat doar un corp de clădire, în care se vor muta, la începutul anului viitor, clasele din ciclul primar.

În vechiul sediu, cel din "str. Brăilei, Fundătura Mavromol" (aşa cum scrie în certificatul său de naştere), nu se mai putea învăţa. Clădirea este veche de aproape 160 de ani şi ameninţa să cadă la orice cutremur mai zdravăn. Tavanul începuse să se fisureze şi bucăţi de tencuială puteau cădea oricând. În plus, clădirea a fost retrocedată în 2005 comunităţii israelite, Primăria plătea o chirie lunară de 6.000 de euro, aşa că problema investiţiilor în clădire nici nu s-a mai pus. Clădirea fostului colegiu "Cuza" zace acum goală, părăsită, în conservare. Au mai rămas sigla colegiului, la intrare, şi lacătele de pe uşă. Din faţă, clădirea arată încă acceptabil, dar dacă o priveşti din spate, dinspre Prelungirea Traian, imaginea este dezolantă. 

Aşa cum spuneam, "Cuza" este cel mai vechi colegiu din Galaţi şi unul dintre cele mai prestigioase. "Comunitatea israelită din Galaţi a contractat un împrumut de la Societatea "Ica" în anul 1905, pentru ca, tot în acest an, să achiziţioneze terenul din str. Brăilei, fundătura Mavromol, fiind constituit un Comitet de construcţie a şcolilor Comunităţii. Din acest comitet făceau parte: Emil Sulzer, dr. Feldmann, dr. L. Goldberg, J. Ornstein, M.L. Rosenberg, J. Schachter şi dr. Wexler. La 29 aprilie 1908, în prezenţa autorităţilor locale, delegaţiilor societăţii evreieşti, a Comitetelor Epitropiei, a fost pusă piatra de temelie la clădirea Gimnaziului Comercial. În luna septembrie 1910, a fost inaugurat noul local al Gimnaziului Comercial din str. Brăilei, Fundătura Mavromol. În aripa stângă a fost instalat Gimnaziul Comercial, iar în aripa dreaptă, şcoala primară israelită nr. 2.

După anul 1990, odată cu schimbarea regimului politic, a devenit Liceul Teoretic "Alexandru Ioan Cuza" şi, mai târziu, Colegiul Naţional "Alexandru Ioan Cuza". Tot după 1990, clădirea a fost revendicată de către fundaţia care întruneşte comunităţile israelite. Astăzi, clădirea se află în conservare, Liceul "Al. Ioan Cuza" fiind mutat într-un alt local", spune Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

Fostul "Grand Hotel", degradare continuă

La doar câteva sute de metri distanţă de fostul Colegiu "Cuza", pe str. Domnească, vizavi de Universitate, o altă clădire zace în conservare. A fost sediul Primăriei Galaţi şi, în 2010, a fost retrocedată moştenitorilor fostului proprietar, cărora municipalitatea le-a plătit o chirie care a ajuns la 16.000 de euro lunar, timp de mai mulţi ani, până când municipalitatea s-a mutat în sediul cel nou, din beton şi sticlă, de lângă Palatul Administrativ. Sediul de vizavi de Universitate a rămas părăsit şi în el nu se mai întâmplă nimic de ani buni.

Marius Mitrof ne-a povestit istoria acestei clădiri: "A fost construită la începutul secolului al XX-lea, odată cu noul impuls al vieţii comerciale în oraşul Galaţi. A făcut parte din grupul de 18 construcţii de hoteluri realizate, având denumirea de "Grand Hotel". Din documentele aflate în Arhivele Statului/ Fond Primăria Galați, Dosar 167/1910, reiese că, la 8 iulie 1910, Ilie Climis a solicitat Primăriei autorizația de a construi o împrejmuire a locului pe care îl deținea pe str. Domnească din orașul Galați, intenționând ca în anul următor (1911) să realizeze o construcție nouă cu destinația de hotel. La parter au funcționat, în timp, spații comerciale sau spații cu alte destinații, printre care redacția ziarului "Galați seara", Sindicatul ziariștilor, Concesiunea firmei "Fiat", Bomboneria şi patiseria "Regina Maria". Arhitectul edificiului a fost G.Loisso. După a doua conflagraţie mondială, clădirea a adăpostit administraţia Partidului Comunist, iar după 1990, aceasta a devenit sediul Primăriei municipiului Galaţi. A fost reevendicată de către moştenitorii familiei Macri, iar imobilul a fost retrocedat. Asăzi, imobilul se află în proprietatea a două persoane fizice, una dintre acestea dorind, la un anumit moment, să îi redea destinaţia originară, cu lucrările aferente. Deşi aflat încă în stare bună, neutilizarea imobilului va avea ca rezultat degradarea continuă şi înrăutăţirea stării fizice de conservare".

Gulliver, în ţara nimănui

Timp de aproape 50 de ani, clădirea Teatrului de Păpuşi de pe actuala stradă a Eroilor a fost raiul celor mici. Zi de zi, săptămână de săptămână, noi şi, acum, copiii noştri am mers să ne întâlnim cu eroii noştri preferaţi, să râdem şi să ne bucurăm alături de ei. Din 2010, însă, liniştea s-a aşternut asupra clădirii vechi de peste un secol, care se degradează de la an la an. "Clădirea datează din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Imediat după construcţie, în documentele epocii figura pe strada Codreanu, la numărul 12. Primele date despre casă apar în anul Marii Uniri, 1918. Atunci, magistratul Mihail Beştelei îi vindea imobilul comerciantului Alecu Dumitriu. Proprietatea era alcătuită dintr-o casă de locuit, o plantaţie şi diverse îmbunătăţiri. La momentul vânzării, Beştelei îi înmâna lui Dumitriu actele care stabileau dreptul de proprietate. Printre documente se număra şi "Actul de veşnică vânzare, întărit prin hrisovul domnesc al domnitorului Mihail Sturza al Moldovei din 10 iunie 1837". Astfel, înaintaşii lui Beştelei au fost cei care au deţinut, pentru prima oară, imobilul. În 1952, la doi ani după aplicarea Decretului de naţionalizare, clădirea devine primul teatru de stat din Galaţi. Ea a fost concepută şi construită în mai multe etape, neavând astfel o concepţie unitară în ceea ce priveşte compartimentarea. Această situaţie este cauzată şi de funcţiile pe care le-a avut imobilul în timp. Iniţial a fost casă de locuit. Apoi, se pare, a găzduit Consulatul Turciei la Galaţi, prin 1897. A fost din nou casă de locuit în prima jumătate a secolului al XX-lea, apoi Teatru de Păpuşi, după naţionalizare. Între 1952 şi 2010, în clădire a funcţionat Teatrul de Păpuşi. Sala de spectacole a instituţiei a fost adaptată din holul de primire a oaspeţilor.

Imobilul a fost revendicat şi, în cele din urmă, retrocedat. După retrocedare, proprietarii au vândut imobilul unei firme gălăţene, care plănuieşte să amenajeze aici un spaţiu administrativ. Deşi nu este un monument istoric, pentru că face parte din Ansamblul Urban Strada Eroilor, proprietarii au aceleaşi obligaţii ca deţinătorii de clădiri monumente istorice. Între timp, în aşteptarea amenajării ca spaţiu de birouri, construcţia este tot mai afectată de la an la an", spune Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

"Bulevard", fostul restaurant al protipendadei

Pe strada Domnească, la nr. 67, peste drum de sediul "Vieţii libere", poate fi admirată, astăzi, o construcţie cu o arhitectură a faţadelor care o desprinde de restul imobilelor din perioada interbelică din Galaţi. Cărămida aparentă, mulurile din piatră, frontoanele, dar şi o stea în şapte colţuri atrage privirile oricărui pieton de pe această stradă. Casa Balş a fost elegantul restaurant "Bulevard" în timpul comuniştilor, păstrându-şi funcţia, în administrarea Camerei de Comerţ, şi după Revoluţie, până la retrocedare. VIP-urile urbei puteau fi văzute aici adesea, în câte un separeu, la ceas de seară, la întâlniri departe de ochii şi urechile "nepoftite" ale plebei.

Edificiul a fost construit între anii 1913 şi 1915, cu puţin înainte de intrarea în Primul Război Mondial. "Inginerul Popovici, director al Portului, cumpără această casă, pe care o va folosi până la naţionalizare. Între 1950 şi 2000, a avut diverse destinaţii ca folosinţă, până când moştenitorii inginerului au revendicat-o. Imediat după retrocedare, proprietarii au vândut imobilul unei persoane fizice, care, după obţinerea avizelor necesare, a început renovarea clădirii. Criza de după 2008 a determinat încetarea lucrărilor, imobilul fiind în stare de conservare până la momentul în care proprietarul va relua renovarea clădirii, reînnoindu-şi avizele în vederea reautorizării", mai spune Marius Mitrof.

Fostul "Cuza", actor activ în războaiele mondiale

Conform lui Marius Mitrof, "în perioada Primului Război Mondial, localul fostului colegiu "Cuza" a fost transformat în spital militar, pentru ca, în august 1918, un grup de profesori - G.Fumagalli, Gr.Forţu, Filip, Metaxa - să deschidă un liceu cu numele "Alecu Russo". În anul 1919, Comunitatea Israelită a preluat liceul, sub numele de Liceul Comunităţii Israelite. Din 19 august 1940 şi până în octombrie 1940, în localul liceului condus de directorul D.Herşcovici s-a instalat Comandamentul Marelui Stat Major. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, localul liceului a servit ca lagăr de internaţi evrei, apoi ca spital militar. Transformările politice de după cel de-Al Doilea Război Mondial s-au repercutat şi asupra acestui local care, până în 1963, a servit ca şcoală profesională a Şantierului Naval, după care a găzduit un liceu teoretic cu profil mecanic până prin anul 1977, devenind ulterior liceu industrial. După anul 1990, odată cu schimbarea regimului politic, a devenit Liceul Teoretic "Alexandru Ioan Cuza" şi, mai târziu, Colegiul Naţional "Alexandru Ioan Cuza". Mai apoi, clădirea a fost revendicată de către fundaţia care întruneşte comunităţile Israelite".

Liber la proiecte şi pentru monumentele "private"

Din luna septembrie 2019, prin Hotărârea de Guvern nr. 691/2019, şi proprietarii persoane fizice sau juridice de drept public sau privat pot participa cu proiecte care au ca obiect monumente istorice aflate în proprietatea acestora. Aceştia trebuie să urmărească deschiderea sesiunii de finanţare de către Institutul Naţional al Patrimoniului şi să aibă pregătită documentaţia necesară. Atenţie, însă, finanţarea se acordă numai în condiţiile existenţei unor surse de finanţare proprii sau atrase ale beneficiarului finanţării, în numerar, într-un cuantum care nu poate fi mai mic de 10 la sută din valoarea totală a finanţării solicitate. "Aşadar, după o perioadă destul de lungă, statul a înţeles să deschidă uşa finanţărilor pentru salvarea monumentelor istorice şi proprietarilor persoane fizice şi juridice de drept privat, creând posibilitatea unei competiţii principiale, deschise, în care beneficiile ar fi atâtâ pentru monumental istoric şi, prin acesta, patrimonial cultural, cât şi proprietarul, care, într-un final, îşi poate renova proprietatea aşa cum sunt cerinţele legale de protejare a patrimoniului cultural construit", a concluzionat Marius Mitrof.

Citit 9708 ori Ultima modificare Marți, 01 Octombrie 2019 01:14

5 comentarii

  • postat de comunismul Miercuri, 09 Octombrie 2019 16:34 5.13.165.*** Link la comentariu
    0
    0

    pai si voi acuma! credeti ca tine cineva la istorie! nimeni! absolut nimeni!

    Raportează
  • postat de Akbar Joi, 03 Octombrie 2019 16:34 82.137.9.*** Link la comentariu
    3
    3

    Desprinderea unei bucati de tencuiala, dupa o lucrare de reparatie de mantuiala, la un colegiu din tara a reprezentat pretextul mutarii Colegiului Cuza intr-o amarata de scoala de cartier. In momentul de fata, imobilul in care a functionat colegiul e o cladire moarta, fara imprejmuire la stradaTraian si va deveni o ruina. Acum, in prag de campanie, nu moartea unor simboluri arhitectonice ale orasului conteaza, ci asfaltarea unor ulite, demolarea de garaje, adica exact ce place "maselor". Pentr ca ei voteaza !

    Raportează
  • postat de A. Luni, 30 Septembrie 2019 20:44 90.95.86.*** Link la comentariu
    0
    8

    In sfarsit, un articol despre degradarea cladirilor monumente istorice din orasul Galati. Am citit cel putin 3 articole despre fiecare "superba" sculptura de pe Falza, insa mai rar apar si informatii despre aceste bijuterii arhitecturale. Multumesc!

    Raportează
  • postat de Malaxa Mociornita Luni, 30 Septembrie 2019 17:13 89.136.231.*** Link la comentariu
    0
    7

    Trebuia ca ticalosii de comunisti sa nu confiste ilegal si cu forta aceste proprietati ale oamenilor dobandite prin munca si sacrificiu. si nu se mai ajungea in situatia asta. Acum aceeasi comunisti sau fosti cu tot cu odraslele lor sunt cei mai avuti prin jaf, furt, vanzare de tara bucata cu bucata. Urmasii comunistilor acum pun taxe si impozite ca sa aiba ei din ce trai si sa se mentina la putere. Tot ei va tin saraci de 30 ani pt ca nu va lasa sa aveti initiativa privata, nu va lasa sa va faceti firme si sa va dezvoltati pt ca ei nu ar mai putea trai intr-o lume unde e munca si competenta. De ce credeti ca americanii sunt asa prosperi? La noi munca e impozitata si hotia venerata. In tarile civilizate proprietatea e sfanta si mai ales dreptul la libera exprimare garantat de Constitutie !

    Raportează
  • postat de IC Luni, 30 Septembrie 2019 05:32 5.13.144.*** Link la comentariu
    5
    21

    2019-1910=109 ani ,de unde rezulta vechimea de 160 de ani a cladirii liceului Cuza ? Aveti dreptate si foarte bine ca semnalati distrugerea acestor cladiri . Eu semnalez ca principala cauza ,care trece ca un blestem rosu , este mentalitatea bolnava a tuturor admninistratiilor din Galati si nu numai ,mentalitate care consta in neglijarea intretinerii si chiar distrugerea caladirilor revendicate de fostii propietari ,inclusiv cand Primaria se judeca cautand sa ramana propietara.Legile sunt proaste ,a-si spune inca dictate de gandirea proletar-comunista ,trebuiau ca aceia (institutii ,persoane fizice ) la retrocedare sa fie obligati sa aduca imobilile cel putin in starea de la data confiscarii de catre statul comunist ,s-a procedat taman invers iar in unele cazuri nerusinarea a ajuns pana la afirmatii ca trebuiesc recuperate investitiile in reparatiile mai recente ..... aceia care sustin acest lucru sa nu uite ca imobilele respective au "produs " chirii de la locatari , functionarea unor institutii fara plata chiriilor pentru spatiile ocupate etc . Aceiasi mentalitate si acelasi tip de comportament s-a manifestat in toate domeniile si pe intreg teritoriul tatii.... rezultatul ,nu exista nici o localitate care sa nu aiba ruine "produse" dupa defectiunea din decembrie '89 ,cineva ( "mai draga"...) a vrut sa demonstreze ca era mai bine in comunism si pe ici pe colo a reusit...mare blestem .

    Raportează

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro