Dimineaţă, frig, ceaţă şi pustiu, locul pare bântuit. După câteva secunde, în staţia din gară trage un autobuz, la fel de gol ca şi peronul însuşi. La capătul celălalt al cartierului se află fostul cartodrom, pe care, poate, mânaţi mai mult de curiozitate, decât de curaj, de data aceasta l-am şi vizitat. Am aşteptat câteva minute bune, înfriguraţi şi deznădăjduiţi, poate la fel de deznădăjduiţi ca şi cititorii noştri, care, în lipsa schimbărilor pe care şi le doresc de atâta amar de vreme, au obosit și să se mai plângă, încetând să ne mai întâmpine la locul nostru cunoscut de întâlnire. Şi-au pierdut speranţa în noi şi în dorinţa autorităţilor de a-i ajuta. „Oricum nu se schimbă nimic” sunt cuvintele pe care mi le-a adresat ultima dată domnul Dan Apostol, care ne-a fost de atâtea ori ghid în zona Gării, încât ajunsese să ne cunoască pe toţi. Recunosc că l-am aşteptat cu nerăbdare, sperând să ne indice bucuros măcar o singură îmbunătăţire a uneia dintre neregulile pe care le-am tot meţionat şi noi de-a lungul timpului. Dar, din momentul în care am văzut mini craterul din staţie, am ştiut că tot ce-am scris a fost în zadar. Pentru autorităţi, locuitorii din zonă nu există decât pe lista plătitorilor de taxe de lux.
Trotuare vechi şi canalizări sinistre
De 32 de ani, atât trotuarele de lângă blocuri, cât şi cele care străjuiesc aliniamentele stradale au rezistat timpului cum au putut, fiind ocolite chiar şi atunci când s-a realizat asfaltarea din zona viaductului şi până la intersecţia cu strada Gării, poate singura schimbare notabilă din întreg cartierul. Iar pentru a-şi înlesni accesul către tronsoanele dintre blocuri, oamenii, sătui să escaladeze dealuri de pământ, s-au gospodărit cum au putut, construind câteva trepte din traverse de lemn. Treptele ca treptele, născute din dorinţa firească de confort a cetăţenilor, dar canalizarea supraînălţată, având o formă sinistră de fântână, reprezintă o curiozitate care, cel mai probabil, nu poate avea nicio explicaţie logică. Şi pentru ca tabloul bizar să devină complet, pe una dintre laturile unui bar din zonă, se află trei bănci mari din beton, ce par a fi rămase în urma modernizării unui parc şi amplasate acolo sub aburii alcoolului.
Garajele supraetajate, la loc de cinste
Nu cred să fie gălăţean care să nu cunoască zona după două aspecte, gara şi garajele supraetajate. Aceste construcţii hidoase au, de fapt, cu totul altă destinaţie decât cea de garaj, adăpostind de la butoaie cu murături până la toate cele trebuincioase sau netrebuincioase omului. În ciuda demolărilor care au loc în oraş, cele din zona Gării rezistă. Până când, încă nu se ştie, dar terenul ar putea fi perfect pentru amenajarea unor parcări.
Puncte gospodăreşti de mai multe soiuri
În spatele blocurilor ANL este amplasat un punct gospodăresc, unul căruia nici dacă vrei, nu-i poţi găsi un cusur. Modern, igienizat, împrejmuit corespunzător, cu tomberoane pentru colectare selectivă, ceea ce demonstrează că, atunci când se vrea, se poate. Alte puncte din cartier însă, constau în două-trei pubele amplasate pur şi simplu, unul chiar în parcarea din faţa Regionalei CFR, de lângă gară. Tot în parcare există şi o toaletă publică, vandalizată prin graffiti, cu uşa bălăngănindu-se în bătaia şuierului de vânt, din interiorul căreia mirosuri accentuate şi înţepătoare se răspândesc, acaparând zona.
Uliţa de la capătul oraşului
Strada Davila a devenit un strigăt de disperare, care, din păcate, oricât de puternic ar fi, acolo sus, nu se aude niciodată. Locatarii plătesc taxe de zona A, chiar dacă locuiesc pe o stradă neasfaltată, fără trotuare şi neiluminată, rămânând oamenii nimănui, deoarece nevoile lor, deşi fireşti, nu contează. Pe timp de noapte folosesc luminile de la telefoane ca să poate ajunge acasă, iarna, când zilele sunt mai scurte şi drumurile îngheţate, provocarea devine şi mai mare. De la ultima noastră vizită, se pare, totuşi, că au mai fost acoperite din gropi, în rest totul a rămas neschimbat. Un stâlp de electricitate zace la marginea drumului, leşinat în aşteptarea unei soluţii. Oamenii au făcut numeroase cereri pentru a intra şi ei în normalitate, însă în zadar. Au încercat, astfel, să înfrumuseţeze locul, prin îngrijirea grădinilor, un contrast izbitor între ceea ce oferă şi ceea ce primesc. Un capăt de oraş şi un capăt de lume pentru locuitori, nedemni de luat în seamă de către autorităţi.
Drumul către cartodrom
După cum am menţionat la început, vizita noastră în cartier a cuprins, de această dată, şi cartodromul. Bogdan, fotograful nostru, își mai amintește cum arăta terenul imens înainte de a fi lăsat pradă nepăsării. “Uite, aici era semaforul. Aici se făcea o curbă perfectă, iar drumul era mai lat cu cel puţin un metru.” Şi-a ajutat mulţi prieteni acolo să înveţe cum să stăpânească volanul, astăzi cartodromul fiind aproape imposibil de accesat. Curiozitatea noastră, pur jurnalistică, ne-a îndemnat, totuşi, să ne luăm inima în dinţi şi să ajungem la el. Am vrut să vedem, am vrut să ştim ce se află acolo. Am găsit un mare nimic. Dar, până acolo, ne-au înghiţit bălăriile şi ne-au ameţit mirosurile grele ale dejecţiilor din jur. Drumul până acolo a devenit un loc în care îşi fac nevoile toţi, la marginea căruia, stă aruncat, ca pentru a semnaliza ceea ce urmează, un veceu spart, "la piece de resistance" în oricare toaletă.
La loc de verdeaţă, la loc de gunoi
În cartierul din zona Gării, gunoaiele sunt omniprezente, chiar şi la o distanţă mică faţă de punctele gospodăreşti amplasate. Pe toată întinderea spaţiului verde din faţa gării, se găsesc de toate, de la ambalaje, la PET-uri. La fel se întâmplă şi în zona garajelor celebre, gunoaiele înghiţind aproape toată iarba, căci nici nu se pune problema de vreo amenajare peisagistică mai acătării. Totul creşte după cum apucă. Într-un cartier în care străzile asfaltate sunt un lux, nu ne putem aştepta la spaţii verzi moderne. Prezenţa gunoaielor, însă, atinge apogeul la capătul străzii Davila. Nici câinii nu mai umblă pe acolo, atât de rea este situaţia. Ceva de nedescris şi de neimaginat, zona fiind practic împânzită de bucăţi de hârtie igienică folosită şi produse de uz intim.
Vocile locatarilor rămân neauzite
La ultima noastră vizită în cartier, gălăţenii care au venit la întâlnirea noastră ne-au spus că şi-ar dori o redistribuire a transportului în comun şi, ca atare, înfiinţarea unei noi staţii de autobuz mai aproape de blocurile lor, de lângă viaduct, astfel încât bătrânii şi copiii care locuiesc în zonă să nu mai fie nevoiţi să străbată zilnic o distanţă atât de lungă, mai ales în condiţii meteorologice nefavorabile. De atunci şi până acum, au trecut aproape nouă luni, situaţia rămânând, din păcate, neschimbată.
Euromall-ul, lăsat în paragină
În anul 2011, pe strada Ana Ipătescu nr. 14, urma să se deschidă unul dintre cele mai mari malluri din sud-estul Europei. Un proiect ambiţios, iniţiat în 2007, care a intrat în adormire şi uitare. Având o suprafaţă de 50.000 de metri pătraţi şi patru etaje, Euromall-ul ar fi trebuit să devină cea mai importantă destinaţie pentru cumpărături din Galaţi, urmând să le ofere gălăţenilor 3.000 de locuri de muncă. În schimb, clădirea gri, abandonată şi vizibil degradată, nu face decât să confere întregii zone un aspect neplăcut. Nicio soluţie nu s-a găsit de 12 ani de zile, deşi, la un moment dat, în mediul online, a existat şi o petiţie în care se socilita continuarea acestei investiţii.
Joi, venim în Centru
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt principalele neplăceri cu care se confruntă. Astfel, joi, cinci decembrie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul nostru din zona galeriilor de artă "Nicolae Mantu", în staţia de autobuz de la Modern, pentru a ne semnala problemele din cartierul în care locuiţi. Cititorii ne pot transmite sesizări şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
