mă uit în jos: e clar, e foarte clar –
n-am mai văzut atâta hotărâre
şi-atât preludiu fals în „la” minor –
urc să ascult...urc pe la coborâre !!!
nu mi se pare: da, sigur că da –
m-apropii, dar se face mai departe,
se face prea devreme mai târziu
decât a fost (vro)dată n-altă parte !!!
şi dau peste ruina unui vis
uitat lângă o stea întunecată,
peste o clipă-n faşă – mă opresc
şi văd cum orizontul stă să cadă !!!
mă uit în sus: e cinic şi banal,
e limpede şi sec – nu mi se pare –
sunt liniştit, sunt foarte liniştit,
sunt vrednic să cobor pe la urcare !!!