TRISTE fără INFINIT (despre APĂ)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

draga mea fântână părăsită,

ciutură cu lemnul putrezit –

astăzi am să vin la dumneavoastră:

două triste fără infinit !!!

 

am să vin şi am să stau oleacă,

din foşnirea salciei s-ascult

cum şi maica mea şi cum şi tata

au venit...şi ei...la voi...demult !!!

 

am s-ascult încet, vro două vrăbii

care-şi fac – în trupul tău – cuibar,

am să tac şi-am să mă uit la pietre

cum aşteaptă apa în zadar !!!

 

n-am să pot să zic multe cuvinte,

să mă rog de apă am să pot –

pentru cei plecaţi mai stau oleacă,

să nu fiţi chiar singure de tot !!!

Citit 8504 ori Ultima modificare Joi, 28 Noiembrie 2019 17:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.