PE/TRECERE...în ALB (la mormântul poetului Nichita Stănescu)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

VINE IARNA PESTE MINE CU ŞENILE DE ZĂPADĂ,

mi se-nfige-n frunte crucea subţiindu-se de ploi –

am trecut de primul viscol care-a vrut să mă revadă,

şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi !!!

 

lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,

oameni cu veşminte albe văd iubindu-se în ger –

viscolul m-ademeneşte, simt că nu mă mai încape

haina mea rămasă nouă de pe vremea lui Homer !!!

 

rătăcesc printre troiene, ochii-mi caută în urmă

tot ce am uitat Acolo şi Atuncea şi Oricând –

nu găsesc decât Absenţa care scurmă, scurmă, scurmă

şi mi-alungă de la Capăt raza Lunii tremurând !!!

 

vine timpul şi răstimpul să mă-ntrebe întrebare:

viaţa este o Greşeală ???...moartea este o Erată...??? –

ce mi-i cald de-atâta viscol – hoţ nebun de respirare –

TRECE IARNA PESTE MINE CU ŞENILE DE ZĂPADĂ !!!

Citit 7926 ori Ultima modificare Joi, 12 Decembrie 2019 17:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.