Ce poate fi mai frumos decât sărbătorile în familie la o masă mare, cu râsete, glume și distracții! Crăciunul este sărbătoarea mea preferată. De Crăciun, toţi ne dorim să ajungem acasă, să întâmpinăm nașterea pruncului Isus în mijlocul familiei.
Locul meu de baștină este orașul Șoldănești, din Nord-Estul Republicii Moldova, reşedinţa raionului cu acelaşi nume. Este un oraş mic, cu 6.000 de locuitori, dar plin de oameni gospodari, locuri pitoreşti, dealuri şi câmpii verzi. Orășelul este aşezat pe ambele maluri ale Râului Ciorna, iar viața curge aici într-un ritm vioi, lumea fiind în continuă mișcare. Legenda spune că localitatea Șoldănești își trage denumirea de la un boier cu numele Șoldan, neamul Șoldăneștenilor fiind unul dintre cele mai vechi din Moldova.
În Șoldănești, obiceiurile vechi încă se mai păstrează și se transmit din generație în generație. Cu o săptămână înainte de Crăciun, fiecare gospodar sacrifică cel mai gras porc din coteț. După ce a fost pârjolit, pe porc se aruncă o plapumă veche pentru cei mici, care așteaptă nerăbdători să-l încalece, precum au făcut înaintea lor şi părinţii, şi bunicii. La amiază se face pomana porcului, gospodina casei pregătește friptură, slănină, ceapă, scoate brânză de oi din butoaie și un ulcior cu vin. Primii serviți sunt bărbații care au ajutat la tăierea animalului.
Un obicei vechi, dar respectat cu sfinţenie în orașul meu natal, este „mersul cu icoana” în Ajunul Crăciunului. Bunicii spun că tradiţia umblatului cu icoana reprezintă un fel de slujbă în afara zidurilor bisericii. Preoții intră în toate casele din localitate binecuvântând gospodăriile şi pe stăpânii caselor. În seara de Crăciun, femeile coc colaci, pâine şi Crăciunei, un fel de prăjituri în formă de cifra opt neîncheiată. Aceştia sunt oferiţi colindătorilor şi puşi la icoană. În unele regiuni, Crăciuneii sunt ţinuţi la icoană până la Bobotează, iar în altele, aceştia sunt împărţiţi vitelor, ca să fie sănătoase în anul nou. Unul dintre obiceiurile cele mai iubite din perioada Crăciunului este colindatul. Bunica îmi spunea că, pe vremea ei, la colindat mergeau doar bărbaţii şi flăcăii. Treptat, în cetele de colindători s-au strecurat şi fete, iar astăzi merg practic doar copiii. Îmi amintesc cu nostalgie vremea când eu cu sora mea mai mică, cu două zile înainte de Crăciun, repetam cele mai frumoase colinde. Ne trezeam dimineața și plecam în graba mare la toate rudele, pentru a vesti Nașterea Domnului. Ne întorceam acasă cu nasul roșu, zgribulite de frig, dar cu pungile pline cu colaci, dulciuri, nuci, fructe, dar şi bani. După ce au fost respectate aceste tradiții, toată familia ia loc la masa de sărbătoare, majoritatea bucatelor de Crăciun sunt preparate din carnea porcului sacrificat la Ignat, ceea ce simbolizează dorinţa de a avea un trai îmbelşugat şi în anul următor.
Crăciunul este un motiv de a ne întoarce acasă, de a ne aminti de copilărie, tradiții și obiceiuri frumoase. Crăciunul acasă este un cadou în sine. Cât de prețios a devenit acest cuvânt, “acasă”, și cât de mult poate însemna el, mai ales în preajma sărbătorilor, pentru aceia dintre noi care au plecat peste hotare, la şcoală ori la muncă, şi care nu mereu reuşesc să se întoarcă la cei dragi, în special de Crăciun! Eu, anul acesta, am ajuns acasă de sărbători şi am avut şi bucuria să ningă frumos, ca în poveştile adevărate ale copilăriei mele. Vă doresc tuturor aşa o bucurie iarna asta!
