Urmează să vă povestesc scene şocante. Pline de frumuseţe. Gălăţenii s-au solidarizat minunat cu refugiaţii ucraineni. Duminică, în jur de 300 de ucraineni au luat cu asalt căminele studenţeşti. Ajutoarele de tot felul soseau ca pe bandă rulantă. A fost nevoie de intervenţia poliţiei pentru a dirija circulaţia în zona Căminului C, din cauza zecilor de maşini care opreau pentru a descărca bunuri destinate refugiaţilor.
Zeci de studenţi voluntari, ucraineni, români, moldoveni, deosebit de bine organizaţi, preluau pachetele, le sortau, stăteau de vorbă cu oamenii. Şi cu cei veniţi să ajute. Şi cu cei fugiţi din calea războiului.
"E un flux continuu. Unii vin. Alţii pleacă. Celor care pleacă le facem pachete, pe cei care vin îi ajutăm să primească tot ceea ce au nevoie. Gălăţenii continuă să ne aducă ajutoare, aşa că nu avem nimic care să lipsească, dar e mult de muncă la depozitat, sortat şi distribuit", ne lămureşte Maria Marin, una dintre studentele voluntare.
Iniţial, conducerea Universităţii "Dunărea de Jos" le-a pus la dispoziţie Căminul C. Sâmbătă după-amiază erau doar 20 de ucraineni veniţi la Galaţi. Peste noapte s-a ajuns la sute. Iar în cursul zilei de duminică, au tot venit. Prin urmare, după-amiaza, s-a pus la dispoziţia refugiaţilor şi căminul B, ne-a informat rectorul Lucian Georgescu, care preconizează că va fi necesar să-l deschidă şi pe cel al Ligii Studenților. "Donații pentru refugiaţi se pot face în contul Asociaţiei pentru Instruire în Situații de Urgență Galați, care este alături de noi în Campusul Studențesc: RO48BRDE180SV26426761800, deschis la BRD Galați, cu mențiunea HelpUcraina", ne-a mai transmis rectorul Lucian Georgescu.
Gălăţenii se organizează pentru a-i ajuta pe refugiaţii din Ucraina. Detalii
În faţa căminului, printre studenţii care foiesc în sus şi-n jos, cu treabă, o doamnă cu un căţel în braţe, zâmbeşte un pic absentă, bucurându-se de linişte şi de soare. O cheamă Katerina şi vine din iadul dezlănţuit de ruşi la Kiev. A ajuns la Galaţi cu haina de pe ea, un rucsăcel şi, bineînţeles, căţeluşa de care nu vrea să se despartă. Nu ştiu o boabă ucraineană, nici ea româneşte sau altă limbă, dar imediat am găsit pe cineva bucuros să ne înlesnească să comunicăm. Mihai Creţu are un copil mic în braţe, dar nu l-a lăsat inima să stea acasă. A venit să se pună în slujba celor care au nevoie de un translator. E din Republica Moldova, dar stă de 16 ani în Galaţi. Îmi spune că doamna Katerina urmează să plece în Polonia. Deşi e foarte mulţumită de cum au întâmpinat-o românii şi nu îi lipseşte nimic, e nevoită să plece, pentru că nu poate păstra căţelul, dacă solicită azil politic. Iar în Polonia, a auzit că nu se pune o asemenea problemă.
Katerina din Kiev şi Mihai Creţu, translatorul:
Printre cei veniţi cu ajutoare descopăr şi oameni cunoscuţi: "Măcar atât să aibă, să le oferim tot ce au nevoie. E cumplit ce li se întâmplă. Nici nu mă mai pot uita la televizor. Am văzut cum se despărţea copilul de tatăl obligat să rămână în Ucraina să lupte într-un război nedrept. Toţi ai lui au intrat în România şi el a rămas. Cum să rupi o familie aşa? E cumplit ce li se întâmplă", ne-a spus plângând, lângă cutiile cu hăinuţe şi jucării pentru copii, Oana Crăciun, educatoare la Grădiniţa "Motanul Încălţat".
În cămin găsesc alt translator, Aleksandr Muntean, student ucrainean la Drept, la Galaţi. Mergem împreună la familia Balaban. Trei copii şi o pisică. Au venit sâmbătă noapte din Odessa. Acolo, deşi nu sunt lupte ca la Kiev, nu au simţit că cei trei copii sunt în siguranţă. Am întrebat cum a reuşit să vină şi soţul, având în vedere mobilizarea generală din Ucraina, şi am aflat că cei care au de la trei copii în sus sunt lăsaţi să plece. Copiii au cărţi de colorat, jucării. Părinţii lor ne-au declarat că nu duc lipsă de nimic, că e minunată mobilizarea românilor. "Am lăsat părinţii şi casa şi am plecat cu hainele de pe noi. Nu ştiam ce vom găsi aici. Dar am primit sprijin de cum am ajuns în România. O maşină s-a oferit să ne arate drumul. Apoi, am ajuns aici, unde ni s-a dat mai mult decât puteam spera. Vrem să ajungem în SUA, la nişte rude. Nu ştim cum să facem cu maşina şi cu pisica. Va trebui să-i găsim o familie iubitoare", ne spun ucrainenii, care găsesc puterea să şi zâmbească, să vorbească deschis despre ei şi despre calvarul prin care trec. Sunt mândri de ucrainenii care luptă pentru ţara lor şi de preşedintele lor, care nu şi-a părăsit poporul.
Familia Balaban din Odessa:
"Vor veni şi mai mulţi refugiaţi. Avem un grup pe care discutăm. Ne-au întrebat cum se vor descurca. Le-am povestit despre ajutorul total din partea românilor, le-am trimis locaţia", ne-a povestit Natalia Balaban. Ea e pianistă şi compozitoare. Predă pianul la o şcoală de muzică. El, inginer. Cele două fetiţe învaţă să cânte la pian, iar băiatul cel mare e sportiv. E necăjit că a fost nevoit să-şi lase acasă medaliile şi cupele, pentru că au fost obligaţi să ia cu ei strictul necesar. Se tem că nu vor putea să ia cu ei pisica în America şi vor să-i găsească o familie care s-o adopte.
La parterul Căminului C, studenţii încearcă să se organizeze cât mai bine. Au adus un cuptor cu microunde unde încălzesc mâncarea primită de la restaurantele care s-au oferit să ajute. Dăruirea şi implicarea lor, dar şi a gălăţenilor care toată după-amiaza au continuat să aducă ajutoare e de toată lauda şi de tot respectul.
Peste 2.500 de ucraineni au ajuns în Galați, în ultimele 24 de ore. Detalii
