Dulceaţă de cireşe amare pe roată (sfârşitul drumului spre început)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Dulcele meu singur cireş amar,/ umbli cu crengile pline de flori/ prin grădina în care îmi amintesc de mama/ cum asculta vreo două privighetori/ şi le ruga să fie acasă când ne vom întoarce cu toţii/ să fim martori la toate sfârşiturile/ şi la toate începuturile roţii!

Şi cum îţi spuneam,/ dulcele meu cireş amar,/ umbli prin grădină ca un rege,/ ca un stăpân cu crengile la spate,/ şi-i spui mamei să deschidă poarta la singurătate,/ că vrei să vii înaintea noastră,/ la capătul satului în care/ totdeauna capătul acesta-i capătul celălalt,/ şi să ne aştepţi cu flori amare,/ cu frunze amare,/ cu păsări amare.../ până se coc cireşele amare,/ până când ne vezi pe amândoi în depărtare.../ până la cer de înaltă,/ până la cer de înalt.../ cum ne apropiem să nu mai plecăm niciodată,/ să fim martori când mama ne cântă şi ne descântă/ şi ne face şi ne dă dulceaţă de cireşe amare pe roată!

Citit 7522 ori Ultima modificare Luni, 22 Aprilie 2013 13:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.