Mere în măr şi sare în bucate (o ştimă)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şi-am să-ţi aduc vreo câteva păcate:

mere în măr şi sare în bucate,

bune şi rele, spuse şi nespuse,

săruturi, crini şi sarmizegetuse...

şi-am să-ţi aduc şi nişte crizanteme,

vreme la timp şi timp oprit la vreme,

rază la cercul prăpădit... şi încă

un greiere şi-un fluture să-ţi plângă

atunci, ştii când... şi, dacă nu, ascultă

cum veştedă şi silnică şi multă

răsare luna-n ultima ei oară

să-ţi spună că m-am dus la primăvară!

Şi-am să-ţi aduc şi-o samă de cuvinte:

ce zice înapoi despre-nainte?

cine-nvârteşte aripile morii

când vântul bate cu "memento mori"?

răspunde cineva despre mirare?

întreabă cineva despre-ntrebare?...

sigur că da?!... sigur că nu?!... se poate

muri de tot? muri pe jumătate?

muri deloc?!... ă! hă! hă! hă!... adică,

mă duc la primăvară... (mă tot strigă,

de astă-toamnă)... ştimă belalie...

şi poate-am să-ţi aduc şi-o poezie!

Citit 7519 ori Ultima modificare Luni, 29 Iulie 2013 15:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.