Cu mare tăcere uitându-se în ochii mei (despre mama)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Maică-ta mă întreabă despre tine...

(cu mare tăcere uitându-se în ochii mei)...

şi dacă s-a suit bruma pe casă,

şi dacă au coborât păsările şi frunzele din tei!

 

Se opreşte puţin (să-şi tragă sufletul)...

şi cu aceeaşi mare tăcere mă întreabă din nou

dacă mai ai nişte dulceaţă de cireşe amare,

şi dacă mai auzi la fântână ecou!

 

Şi dacă sunt gata muncile de toamnă,

şi dacă toate cele pentru iarnă sunt pregătite,

şi dacă sunt puse poame şi mistere

prin poduri, prin unghere, prin firide!

 

Şi încă o dată mă întreabă despre tine...

îmi amintesc şi încep (cu smerenie) să-i spun

că ai ajuns împărăteasa nu/ mă/ uitării

şi numărătorul şi numitorul (nostru) comun!...

 

Că ai un păianjen vechi şi sub icoană,

şi osteneşte (harnic) în pânzele-i genuine,

şi ţese pentru corabia împărătesei...aşa să zici,

dacă maică-mea te întreabă despre mine!

Citit 7298 ori Ultima modificare Marți, 24 Septembrie 2013 14:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.