Cartierul Micro 21, deşi plin de magazine, ateliere, market-uri şi centre comerciale, nu este nici pe departe un rai pentru locuitori. Întreaga zonă arată ca după război, singura diferenţă fiind pe strada Oţelarilor, modernizată recent, unde asfaltul arată ceva mai bine. În rest, gropile s-au transformat în adevărate cratere, care ameninţă să nu înghită doar roţi, ci maşini întregi, câinii pot fi găsiţi la fiecare scară de bloc, iar în puţinele parcuri pe care le are cartierul băncile sunt ca vai de ele, aleile prezintă pericol pentru orice copil care aleargă pe ele, iar maidanezii se adună în haite.
Iar asta nu e decât o mică parte a ceea ce înseamnă Micro 21, un microraion al cartierului Dunărea. Printre blocuri, aproape că nu există şofer care să nu înjure printre dinţi administraţia oraşului, pentru starea în care se află străduţele, multe dintre ele fiind acoperite cu pământ, nu cu asfalt. Nici când vine vorba despre trotuare, oamenii din Micro 21 nu sunt mai încântaţi. Cei care locuiesc în zonă merg mereu cu privirea plecată, nu de tristeţe, ci din cauza crăpăturilor, a dâmburilor din trotuare şi a gropilor care apar zilnic, din loc în loc. Cei mai fericiţi s-ar putea declara bicicliştii, care nu trebuie să mai plătească pentru a se distra pe un teren accidentat. Totul le este pus la dispoziţie de o zonă a oraşului Galaţi, iar asta ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns.
Pentru cei care nu se limitează doar la strada Oţelarilor, Micro 21 oferă privelişti pe care majoritatea europenilor le-au văzut doar în filmele de groază. Peisajul dezolant este cel mai accentuat în preajma fostului cinematograf Dacia, ai cărui pereţi sunt nu doar plini de graffiti, ci şi de crăpături sau spărturi. Cândva un loc de atracţie pentru gălăţeni, acum este o clădire în care doar cei născuţi înainte de anii '90 mai ştiu ce a funcţionat. Tinerii se duc la Brăila, de fiecare dată când vor să vadă un film nou.
Privind feţele oamenilor din cartier, oricine poate sesiza moralul scăzut, tristeţea şi dezamăgirea pe care o poartă aceştia în suflet. De altfel, ei nici nu se ascund şi spun cu voce tare că promisiunile electorale au rămas doar la stadiul iniţial. Cartierul este tot sărac în parcuri, la fel de plin de maşini parcate pe trotuare sau pe banda 1 de circulaţie, iar trotuarele se deteriorează pe zi ce trece. Cât va mai dura răbdarea oamenilor? Aceasta este o întrebare la care nimeni nu poate răspunde.
Sute de familii au rămas fără apă. „Trăim mai rău ca în Evul Mediu”
La întâlnirea cu cititorii a venit domnul Marcel Corici, un gălăţean în vârstă de 56 de ani, pentru a ni se plânge de faptul că a rămas atât fără apă caldă, cât şi fără cea rece. „Domnilor, am ajuns mai rău ca în Evul Mediu, dar e şi vina noastră, a oamenilor, că nu reacţionăm. Stau fără apă, de nici un fel, deşi nu am nici o datorie la întreţinere. Am acasă toate hârtiile, toate chitanţele, am plătit un serviciu de care acum nu mai beneficiez. Prea puţin mă interesează pe mine dacă au alţii datorii, eu ştiu că mi-am plătit dările şi vreau ce mi se cuvine”, spune omul.
Aflat într-o situaţie disperată, Marcel Corici spune că nu mai ştie la cine să apeleze pentru a remedia această situaţie. „Eu am un copil paralizat, ia peste 180 de pastile în fiecare lună. Vă daţi seama că şi efortul financiar e mare, dar totuşi nu am datorii. Acum, fiindcă băiatul meu nu mai are imunitate, cine plăteşte dacă el păţeşte ceva? Fără apă nu se poate să stăm, este inuman. Să îi debranşeze pe cei cu datorii”, mai spune omul.
În situaţia lui Marcel Corici se găsesc alte mii de familii din Galaţi. Dacă apa caldă este oprită peste tot, lipsa apei reci poate fi picătura care umple paharul pentru zecile de mii de gălăţeni care suferă. „Ar fi trebuit să fie sute de vecini de-ai mei pe aici, protestând. Dar ei stau cu capul plecat. Nu se poate aşa ceva, nu vine nimeni să ne dea nimic de-a gata, dacă noi ne complacem”, spune gălăţeanul care locuieşte la unul din fostele blocuri ale Apaterm, actualmente cunoscute drept cămine de nefamilişti.
Haite de maidanezi la tot pasul
Una dintre principalele probleme ale zonei Micro 21 o reprezintă numărul mare al maidanezilor. Fără stăpân şi permanent în căutare de hrană, patrupedele răscolesc gunoaiele şi se gudură pe lângă fiecare trecător cu o sacoşă în mână. Cel mai rău este, însă, noaptea, când câinii se adună în haite şi atacă, dacă se simt ameninţaţi. În cele două parcuri din cartier, iluminatul public nu funcţionează, iar noaptea este o aventură pentru cei care vor să treacă pe acolo. Ideea de plimbare este rapid înlocuită de fugă, mai ales de către cei care vor să îşi păstreze pantalonii intacţi. Oamenii spun că s-au făcut nenumărate plângeri către primărie, însă numărul maidanezilor creşte, în loc să scadă.
Cu căruţa prin cartier
În periplul prin cartier, am putut observa cum gălăţenii se gândesc din ce în ce mai mult să treacă la mijloacele ecologice de transport, în speţă la căruţă. Cu un singur cal putere, acei gălăţeni care iubesc mediul se deplasează, mai greu ce e drept, prin oraş şi colectează atât plastic, cât şi fier vechi, materiale pe care le vând ulterior.
Dacă autorităţile nu fac nimic, oamenii nu stau degeaba
Chiar dacă autorităţile locale îşi fac simţită prezenţa în acest cartier doar prin angajaţii ECOSAL, care strângeau gunoaiele, nici oamenii nu stau degeaba în Micro 21. Vizavi de Kaufland, un cetăţean responsabil văruia de zor bordurile, semn că vine primăvara şi se face curăţenie. Urmează, oare, tulpinile copacilor?
Gropile şi întunericul îi gonesc pe gălăţeni din parcul de la Selgros
Chiar dacă mulţi ar vrea să se plimbe pe înserat în singurul parc mare al cartierului, ori să îşi scoată patrupedul la aer, parcul de la Selgros nu este deloc recomandat. Noaptea, e beznă totală acolo, şi nu pentru că nu ar funcţiona becurile cu panouri fotovoltaice, ci pentru că acestea lipsesc, fiind ori furate, ori sparte. Însă lipsa luminii nu este singura problemă din parc, pentru că gropile şi aleile pline de denivelări îi pot trimite pe amatori direct în spaţiul ... noroios. „Pe timp de vară, buruienile sunt cât un om de înalte, iar iarna e plin de noroi. Aşa înţelege primăria că trebuie să arate un parc. Sunt paznici aici, dar ce să facă ei? Dacă e întuneric, omul ăla ce vede din cabină? Nimic! Mai bine ne ducem în altă parte, decât aici”, spune un tânăr.
Ce schimbări vor oamenii?
Pavel Istrate, 58 de ani: „Sper să se facă ceva cu toate gropile astea. Nu mi se pare normal să risc de fiecare dată când ies din casă să îmi rup gâtul. Trotuarele trebuie să fie reparate, la fel şi străzile. Avem nevoie şi de locuri de parcare, dar şi de locuri de relaxare. Cele două parcuri sunt praf, avem nevoie de adevărate oaze de linişte, nu de bani aruncaţi aiurea pe aşa ceva!”
Marcel Corici, 56 de ani: „Sper să se dea drumul la apa rece măcar, să pot să îi fac baie băiatului meu. Este inuman ce fac autorităţile, ei chiar nu îşi dau seama că ne omoară încet şi sigur aşa? Şi aşa suntem plini de microbi, acum ne transformăm în focare de infecţie ambulante. Eu nu cer ajutoare sociale, mi-am plătit mereu dările către stat. Ei de ce nu mă respectă pe mine? Restul problemelor din cartier pălesc în comparaţie cu aceasta. Vreau să beneficiez de ceea ce plătesc!”
