Locuitorii cartierului sunt "condamnaţi" în faţa mizeriei * Aleea pietonală riscă să devină un alt focar de infecţie * Oficialii locali nu au răspuns de câţiva ani la solicitările oamenilor
De la ultima vizită a reporterilor „Vieţii libere” la Casa Roşie a trecut mai bine de jumătate de an, timp suficient pentru a fi rezolvate cele mai grave probleme ale cartierului. Din păcate, senzaţia de deja-vu a stat în pragul discuţiei noastre cu cititorii. Aceeaşi imagine dezolantă a fostei Case de Cultură a Tineretului atrage astăzi doar oamenii străzii, câinii comunitari şi mormanele de gunoaie. "Am impresia că au fost un vis vremurile când se organizau concerte, veneau orchestre, se cânta şi se dansa aici", ne-a povestit Georgeta Azoiţei.
Mai târziu, clădirea a devenit Casa Roşie şi mall, sortit, însă, eşecului comercial. Ruinarea economică a patronului s-a transformat într-o pacoste pentru locatarii din zonă, condamnaţi în faţa mizeriei. "Proprietarul clădirii a plecat din oraş, iar noi ne luptăm cu acest focar de infecţie. Argumentul autorităţilor este că fostul mall nu face parte din proprietatea publică şi nu au cum să intervină. Dimineaţa, văd un paznic, dar nu înţeleg ce păzeşte, pentru că subsolul clădirii a devenit adăpost pentru oamenii străzii şi padoc pentru câini. Nici serviciul public de salubrizare nu a trecut de ceva timp pe aici. În sezonul rece, mirosul putreziciunii nu este atât de înţepător, însă vara trebuie să ocolim clădirea", ne-a spus Ioana Iftimie.
Tineri apţi de muncă, printre oamenii străzii
Nimeni nu cunoaşte povestea oamenilor care s-au adăpostit în subsolul Casei Roşii, dar locatarii din cartier spun că printre aceştia sunt şi foarte mulţi tineri apţi de muncă. "Oamenii aceştia trebuie duşi la un adăpost. Viaţa pe străzi sau în mijlocul unui focar de infecţie ar distruge pe oricine. Ei nu mai sunt conştienţi de faptele lor. Păcat că printre ei sunt şi tineri, crescuţi, probabil, la un centru pentru copiii abandonaţi. Pot să muncească, dar nimeni nu-i încurajează să o facă. Condiţia socială le impune, practic, să se cuibărească în orice clădire ruinată, iar noi, în Galaţi, avem suficiente. Mai mult decât atât, boschetarii devin periculoşi, lasă mizerie şi depăşesc adesea limita bunului simţ", a mărturisit Maria Vasile.
"Avem doleanţe, dar cine ne aude?"
Casa Roşie, mândria cartierului de odinioară, încă mai poate fi transformată într-o instituţie utilă gălăţenilor. Cert este că, de la o zi la alta, edificiul devine o ruină, care spulberă urbanistica oraşului de la Dunăre. Locuitorii din zonă au propus de nenumărate ori soluţii, dar pentru că nu s-a intervenit până acum, dezamăgirea faţă de autorităţi creşte. "Zona trebuie igienizată şi îngrădită, ca să nu mai aibă nimeni acces în subsol. Dacă proprietarul nu are intenţia să rezolve problema, atunci este datoria autorităţilor să confişte clădirea. Cu siguranţă, există metode legale prin care proprietarul poate fi tras la răspundere. Aici s-ar putea deschide o sală de spectacole, un muzeu, un centru pentru copii, o instituţie de care să ne bucurăm şi noi. Oamenii au făcut reclamaţii şi au vorbit de foarte multe ori cu presa, dar cineva are imunitate la problemele cetăţenilor. Este firesc să avem doleanţe, pentru că nu trăim în Evul Mediu, şi este firesc să se ţină cont de ele, dar pe noi ne aude cineva?", a conchis Ioana Iftimie.
Cu gunoiul din tomberon, în pragul casei
Lângă Casa Roşie, zonă predestinată, parcă, ghinionului, locuitorii nu fac faţă mizeriei pe care oamenii străzii o scot din tomberoane. Zilnic, aceştia scotocesc printre resturi şi lasă de izbelişte sacii de gunoi. Ca să evite răspândirea gunoaielor din tomberon, membrii Asociaţiei 321 spun că este inevitabilă amplasarea unui gard metalic în jurul ghenelor. "Pe lângă munţii de gunoaie de la Casa Roşie, ne confruntăm şi cu problema mizeriei scoase din tomberoane. Am propus instalarea unui gard rezistent, din metal, care ar împiedica boschetarii să scoată sacii. Nu de alta, dar vântul duce deşeurile în tot cartierul şi ne trezim cu ele la pragul blocurilor", ne-a declarat preşedintele Asociaţiei de Proprietari 321, Florin Dendrinos.
Rable abandonate în locurile de parcare
Încercarea de a-ţi parca maşina în faţa blocului este o adevărată provocare pentru locuitorii din zonă. Deşi sunt locuri de parcare, acestea nu mai fac faţă cerinţelor şoferilor. Maşinile, practic, stau una peste alta, iar spaţiile din faţa blocurilor arată ca o avalanşă de beton şi metal. Pe alei, nu mai ai cum să ieşi la promenadă, pentru că, uneori, ai impresia că te afli într-un labirint de automobile. Maşinile ocupă aproape tot spaţiul liber, inclusiv pe cel de joacă pentru copii. "Suntem la limită, aici, cu locurile de parcare. Dimineaţa, în zilele de lucru, mai vin aici şi angajaţii de la instituţiile publice din zonă şi îşi parchează maşinile. Sunt atât de multe şi parcate neregulamentar, încât, uneori, rişti să nu poţi ieşi din parcare", ne-a spus Florin Dendrinos.
Din nefericire pentru şoferi, printre blocurile cartierului sunt şi maşini abandonate. Uşile ruginite, oglinzile rupte şi vopseaua scorojită dau de înţeles că a trecut ceva vreme de când ocupă zadarnic locurile de parcare. Reprezentanţii Asociaţiei 321 ne-au povestit că sunt cazuri în care oamenii străzii îşi găsesc adăpost în maşinile abandonate. "Chiar am avut o problemă cu o maşină abandonată. Un om al străzii locuia în maşină şi am insistat foarte mult până a fost luată", a adăugat preşedintele asociaţiei.
"Simţim lipsa parcurilor"
Parcurile şi spaţiile de joacă pentru copii sunt o raritate în zonă, pentru că asfaltul a înghiţit în mare parte posibilele spaţii verzi. Peste o oază de verdeaţă dai numai în parcul de la Spitalul Copiilor, întrucât "pseudo-parcul" de pe strada Siderurgiştilor este, de fapt, un "deşert de beton". Absenţa copacilor se simte cel mai mult vara, când asfaltul este încins, iar apa clocoteşte la temperatura de afară. Tocmai de aceea, locatarul Marian Dumitru a luat atitudine şi a plantat zece sălcii, ca să schimbe cât de cât imaginea parcului. "Din proprie iniţiativă, Marian Dumitru a plantat aceste sălcii. Domnul vine cu găleata de acasă şi le udă, pentru că altcineva nu o face. Tot aici s-au pus şi nişte bănci, cu ajutorul celor de la Gospodărire Urbană. Am tot insistat şi au înţeles că sunt necesare", a declarat Florin Dendrinos. Părerea că parcurile din cartier sunt insuficiente o împărtăşeşte şi Geta Popescu: "Toată lumea se duce în parcul de la Spitalul de Copii, care nu este foarte mare. Noroc că s-au mai pus câteva bănci şi pe Siderurgiştilor".
