Aşadar, Iubire nu mai este, Mere interzise nu mai sunt şi nici Veşnicia nu mai ţine aşa de mult! De fapt, o minte mai ascuţită poate observa că şi Veşnicia s-a terminat! În locul Eternităţii, aceeaşi minte vede triumful bezmetic al Vremelniciei, izbânda şocantă a Efemerităţii! Şi nimeni nu vrea, nu ştie, nu poate ori nu are poftă/chef să mai urmeze rugămintea şi strigătul şi porunca şi îndemnul acelui Atunci: „hai la mere... (lumea se fereşte)... gratis, pe gustat ...

(!) cred c-a trecut - încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din VEŞNICIA sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea (!) (!) cred c-a trecut - nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt ETERNITATEA mică - suflet şi trup de înger invalid (!) (!) cred c-a trecut - lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric - vrei/nu vrei şi vreau/nu vreau - chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în MIEZUL ei (!) (!) cr ...

Da, nu mai sunt mere interzise! Nici măcar de leac! Ce să faci cu merele, dacă Iubire nu mai este? Mere nu mai sunt nu din cauză că Dumnezeu a-nchis Edenul, ori din cauză că le-au atacat bolile şi dăunătorii, ori din cauză că nişte creiere hulpave le-au furat şi le-au vândut şi le-au mâncat pe toate! Mere nu mai sunt nu fiindcă un Prâslea joacă table cu Şarpele în timpul Serviciului şi scapă Situaţia de sub vigilenţă, Grădina fiind asaltată şi cotropită de şmecher ...

(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă –pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii,pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă –unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă –pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii,pot...fiindcă toată viaţa/ mi-am ascuns-o într-o turtă –alţii spun că numai unii,/ unii spun că numai alţii (!) (?) dacă pot ...

Da, nu mai este Iubire! Sigur nu mai este! Nici măcar de leac! Nici ca material didactic în laboratoarele de cercetare a nenorocirii omeneşti! Şi nu mai este nu fiindcă oamenii, beneficiarii cestui afect vital, au dovedit lăcomie-n căutarea şi-n consumarea/exploatarea lui! Nu mai există nu pentru că Dumnezeu a-ncuiat magazia cu sentimente fără de care nu se poate...şi a lăsat pământeanul cu ochii în Soarele din ce în ce mai murdar, cu gândul la Luna asemănătoare din ce în c ...

(!) erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt – poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ (!)   (!) încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont – poeţii sărutau statui de sare şi le luau în raniţe pe front (!)   (!) şi-n fulgerarea gloanţelor trasoare citeau la corbi fotografii plângând – şi iarăşi sărutau statui de sare şi-apoi tăceau în cer şi pe pământ (!)   (!) acum sunt multe ane-m ...

Era înalt şi important ca Ştefan cel Mare, Atotputernicul păzitor şi păstrător şi sfinţitor al Moldovei până Acolo şi până Atunci! Până Acolo şi până Atunci, şi nu până Aici şi până Acum! Fiindcă, iacătă, frumoasa şi trista şi greu-încercata Ţară/Patrie Moldavă stă la cheremul celor mai cumpliţi trădători şi ticăloşi din Istoria cestui Neam primitor cu pâine şi sare, descălecător şi călit în Războaie de Apărare şi în Istov de Pace şi Iubire! F ...

(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă - mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama (!) (!) desigur, nu e vreme de "alt fel", nu e vreme de "nu", de "mai încolo", de "ce", de "nu se poate" - nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate (!) (!) nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări şi de ...

Autorul celebrului „Luni de fiere”, psihologul Pascal Bruckner, zice/decretează, printre altele, că eliberarea de stresuri şi de angoasele inevitabile într-un timp uniform accelerat, într-o lume care şi-a uitat rostul pe planetă şi, mai ales, într-un cuplu modern (femeie/bărbat)... (era să scriu „bielă/manivelă”)... se poate (cu siguranţă) obţine/câştiga prin metode simple, la îndemâna oricui! Aşadar, cine se confruntă cu aceşti duşmani teribili ai contemporaneit� ...

(!) şi merg, şi merg... poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci - uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona sub trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere "am", cum cere "în", cum cere "doi" (!) (!) şi merg şi merg... poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n-aveam habar c ...