(!) ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aÅŸterne peste-această CLIPÄ‚ chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă când se ÅŸi vede, se ÅŸi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată (!)   (!) n-ai timp măcar să crezi că eÅŸti,/ să-Å£i numeri prima arătare în lumea care n-are timp/ să-ÅŸi pună prima întrebare în lumea care n-are cum/ să afle că nu este lume, ci este-o glumă printre sfinÅ£i/ ÅŸi printre celelalte ...

"Negreşit, vine dimineaţa. Victoria se trezeşte, ia apă de la cişmeaua care udă inima pădurii cu grijă şi răbdare matusalemică. Dă cu apă pe faţă şi se înviorează. Apoi, cu paşi siguri şi obişnuiţi de atâta amar de vreme prin bătătură, merge să dea grăunţe la păsări, să dea drumul la vaci şi la cai şi la porci prin codru. Că nu le fură nimeni. Abia peste vreo jumate de secol începe furatul profesionist. Mă uit la ea şi-i respect hărnicia matinală. De altf ...

(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust,nu puteÅ£i în nici un chip să/ ÅŸtergeÅ£i mintea mea de faust,ÅŸi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daÅ£i sub ascultarevrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteÅ£i doar niÅŸte unelte/ la cheremul meu semanticÅŸi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromanticsă-mi cotonogească mintea,/ setea de purificarescrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!) (!) sunteÅ£i scule-n folosinÅ£a/ visu ...

Nea Mihai nu mai grăieÅŸte nimic din poveste. Parcă aÅŸteaptă o reacÅ£ie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află miÅŸcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Åži mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un flăcăiaÅŸ care aÅŸteaptă cu mare nerăbdare să meargă în prima zi de ÅŸcoală. I-o fi plăcut teribil, cred, cum  gândesc despre toamnă!? Oare-i place cum gândesc despre Maria? Fiindcă pă ...

(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai cândn-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul ÅŸchiopătând (!)   (!) aceasta-i CALEA – ÅŸi nu poÅ£i să te abaÅ£i, nici să te-ntorci, nici să faci mas la ne/fârtaÅ£i, nici să te faci (ni)(mi)(că)ieri,/ nici să rămâi, dar nici să pieri unde mai crezi(?!) că tot mai sunt apropiaÅ£i (!)   (!) aceasta-i CALEA dintre MAMÄ‚ ÅŸi NEANT, di ...

Nea Mihai (era să zic nea Ion) îşi drege glasul şi începe de unde a rămas: "Cum spuneam adineaori, Ion mă ia-n Râpa Fasolei, cam la amiaza zilei dinaintea nopţii de plecare. Ajungem destul de repede, deşi nu-i grabă, iar satul Adam e aproape de astă pădure. Umbra măreţiei şi măreţia umbrei ne cucereşte şi ne cotrobăieşte şi ne provoacă la fleacuri şi lenevie. Afară-i August, 15 August, sărbătoare cu Maria, despre Maria. Afară-i căldură din aceea, ştii de care, da? ...

nu văd nimic, n-aud nimic, nici nu ghicescÅŸi nici nu-ntreb vrun pământesc ori vrun ceresc,nu-mi pare rău despre nimic,/ nici nu nădăjduiesc nimic,n-am ce să dau ÅŸi nici nu am ce să primesc e bine-aÅŸa...nu-i bine-aÅŸa...nu cred nimic,nici într-un fel, nici într-alt fel, nu tac, nu strig,nu Å£in la unu sau la doi,/ sunt mort ÅŸi-n pace ÅŸi-n război,nu vreau să-nvăţ nici cotcodac nici cucurig sunt lămurit...nu vreau palat ÅŸi nici bordei,nici cuc în frasin ÅŸi nici pupÄ ...

"Eu... nu sunt Ion. Eu sunt el, fratele geamăn, Mihai. Ion a plecat în lume. Nu ştiu dacă în lumea asta ori în lumea de apoi, dar a juruit (cu mâna pe Carte) că nu se mai întoarce. N-a plecat ca din moară, fără să-mi zică de ce nu mai stă. C-o săptămână înainte, îl tot vedeam că se frământă şi că  dă-n clocot, parcă ar avea ceva greu şi delicat pe suflet. N-avea curaj să se pronunţe, însă îmi promitea că trebuie să mi se spovedească şi că nu mai poate sup ...

MĂ UIT CUM VIN ŞI MERG PE AER SFINŢII şi n-ochii mei nu cred c-or să încapă - zic sărut mâna lor vindecătoare - ei trec, se duc să meargă şi pe apă, ei trec, se duc departe, să-mi aducă vorbă de duh, cuvânt de rugăciune - ei trec, se duc înspre frumos-răsare şi se întorc dinspre frumos-apune, aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcă nici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă văz duhul lor cum freamătă văzduhul, ca nişte păsări veşnice de ceară, nu (se) a ...

Pădurarul mă priveşte niţel, ca şi cum mi-ar ghici, ca şi cum mi-ar auzi, ca şi cum mi-ar citi gândurile cuvintelor/cuvintele gândurilor din viitor. Parc-ar vrea şi el să stea-n încă nescrisele-mi caligrafii autumnale. Parcă vrea să-mi spună să continui. Şi, ca să mă năucească într-adevăr, chiar mă roagă: "Ionică, nu te opri-n timpul poeziei! mergi până la capătul ei! şi ai să vezi ce minunată-i întoarcerea! sunt frumoase, sunt simple şi frumoase gândurile tal ...