Nenea Cineva şi Bădia Victor Cilincă

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Uite-aşa: de parcă ar săvârşi o rugăciune, un Cineva mă împinge în prăpastie, să mă satur de cerut îndurare şi să nu mai pot uita (vreodată) că lacrima-i singurul cuvânt care (se) plânge!... Şi uite-aşa: dacă zborul este un motiv clar de infatuare pentru aer, dacă „alt/felul” de a vrea (nu) mai este avut de miracolul cestui/celui „fiind” în/pe genunchi, sub ochi dumnezeieşti/începători de spinto/regină... oare mă lasă aşteptarea şi ne/răbdarea să rostesc „pustiască-se (în veacul veacurilor) tandreţea şi ducă-se naibii (tot în vecii vecilor) pofta nebună de lumină”?... Uite-aşa: copleşitoare ca definiţia Căpcăunului şi halucinantă ca Ileana în dormitorul Zmeului, se întâmplă o Păsare de Verde, care însetează o Nepăsare de Alb!... Şi uite-aşa: când va fi să ningă, dacă va fi să ningă, vei sta (de-a lungul genelor) pe fulgi, mă vei vedea cum mi se surpă dorul pe care n-ai ştiut să nu-l alungi! Timp de păcat şi Vreme de Iertare cu patru mâini?!... Pândeşte Proserpina cum taie-şi raza Lunii gâtu-n geamuri şi Noaptea cum înjunghie Lumina!
Uite-aşa: teoremă (citat aproximativ/transfigurat)... ”dacă un cerc asediat de raze pătrate ori simple şi acuzat de taina/tăinuirea unei Arii din Miracolul/Infarctul Universal circumscrie un Creier cu minte şi Mântuitor de cuminte... de ce se mai rostogoleşte (în hohotele lui Pi, ne/triumfal) după o picătură cât o baltă, după o baltă cât o mare, după o mare cât o Iubire „alt/fel(ă)” de sânge?”... Şi uite-aşa: teoremă (re/citat din memorie, transfigurat/definitiv)... ”nu cumva să mai poată uita (vreodată) că lacrima-i singurul cuvânt care (se) plânge”!
Uite-aşa: de parcă ar săvârşi o rugăciune, un Cineva mă smulge din prăpastie, mă aşează lângă ne/marginile sale, mă netezeşte pe frunte şi-(mi) adaugă pur şi simplu: „încerc în cerc nostalgice blocade... (şi Arhimede suferă de stele!)… o, pământeni... (dacă sunteţi monade)... o, nu atingeţi cercurile mele!”... Şi eu? eu ce pot pentru ca să mai fac? Doar atât cred că pot să mai zic şi să mai fac! Mă dau cu capul de toate colţurile Neantului şi-i replic frumos/estetic lui Cineva: Nene Cineva, te rog mult de tot, fii atent, fii foarte atent! în copilărie, prietenul Victor Cilincă se juca numai cu jumătate de cerc, fiindcă nu avea (cu ce să-şi ia) unul întreg! acum, vezi bine şi dumneata, nu mai sunt cercuri! sunt numai încercuiri şi numai încercări! te rog din tot sufletul, din toată jumătatea mea de suflet, dă-i lui Victor un Cerc Întreg şi lasă-l să ne ducem în braţele Copilăriei! şi-ţi jur că vom scrie „noli turbare circulos meos” pe toate Nisipurile Lumii!

Citit 832 ori Ultima modificare Marți, 09 Februarie 2021 17:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.