Ochii mei: doi miraţi de păianjen mirat...! Ochii tăi: doi frumoşi de păianjen frumos...! Hai (deseară) să-i văd şi să-i vezi, să vedem doi de verde amar, doi de negru sfios! Să vedem dacă nu... (dacă nu, nu e greu)...! Să vedem dacă da... (dacă da, nu-i uşor)...! Dacă nu, dacă da... tot ne-om da nişte plâns, tot ne-om da nişte rod, tot ne-om da nişte dor! Şi ne-om tot întrema, şi vom tot întrema până când colţul sfânt va să-nsemne perfect... am să zic, n-am s� ...

Se aude pe drum. Îl cunosc după mers. Şi după lumina albastră din ochii lui. Care, iată, sunt atât de ageri şi sfredelitori, dar blânzi, încât trec prin gardul împletit cu nuiele orizontale, trec peste poartă şi prin poartă, prin tot ce se vede şi prin tot ce nu se vede, şi ajung înaintea trupului său plăpând, însă rezistent la ce-i oferă apa, focul, aerul şi pământul. Ca buzduganele Zmeului dur şi adversar al Fiului frumos. Ca două cicori puse de bunica pe fruntea � ...

I-am văzut palmă în palmă/ şi mi-am zis frumos: ei sunt... ei, doar ei mai ştiu să meargă/ pur şi simplu pe rotund, ei mai ştiu să împletească,/ din singurătatea lor, loc de vis şi loc de joacă,/ loc de plâns şi loc de dor, de surâs, de somn, de taină,/ de sărut, de stat, de dus unde gândul veşniciei/ n-are jos, n-are nici sus! I-am văzut suflet în suflet/ şi le-am zis frumos: doar voi mai puteţi ruga rotundul/ să se-nvârtă înapoi şi să-şi cate viitorul/ şi sa ...

1. Te joci cu Cercul?!... vezi cât e de greu/ să nu te pierzi (poetic) în Cercare/ şi să n-auzi o inimă de Zmeu/ cu Făt-frumos alături, pe cărare,/ pe vale ori pe deal, unde mai sunt/ zile şi nopţi de basm, abandonate/ atunci, într-o uitare fără fund,/ când toţi trăiam pentru Eternitate?!// Aşa, numai aşa mai poţi scăpa/ de cest loc fix, din ceastă Cercuire,/ din cest Punct strâmt şi sec, numai aşa/ mai poţi stârni Adâncul... să te mire/ cum că trăim din nou fără ...

Eu nu aştept, nici tu n-aştepţi, nici el n-aşteaptă, dar toţi suntem - până la Moarte - aşteptaţi, apoi - încet, matricial, treaptă cu treaptă - ne-adăugăm celor concret Abstractizaţi!O viaţă-ntreagă nu întreb ce-nseamnă Viaţăîn cest bizar Necunoscut mereu amorf -nu poate fi decât o biată Chilimoaţă într-un Principiu sacrosanct şi polimorf! Că orice-ntreg poate, oricum, să fie Parte, şi orice parte poate fi, oricum, Întreg - o moarte-ntreagă nu întreb ce-nseam ...

Unii oameni... [aşa li se spune în mod convenţional, însă cine ştie ce or fi fiind în realitatea nedefinită (sau definită tot convenţional)]... exact nouăzeci şi nouă dintr-o sută, cred că există Fericire! Cum se vede sigur, numai un om... (tot la fel i se spune şi lui, dar el nu crede nici dacă-l pici cu ceară, nici dacă-l păleşti cu leuca, nici dacă-l rogi frumos ori contondent, nici dacă încerci să-l convingi cu argumente materialiste sau idealiste, nici dacă-(i) ad ...

Te ştiu de când ţi-am dat un Zece la Mişcare - te-am ascultat şi te-am văzut şi-am jinduit (cu/tremurat) denivelări Năucitoare pe Trupul tău... şi m-am aprins ca un chibrit! Te-am invitat la vals, la horă, la ciuleandră, să fim aproape, să te-ating pe Relief - ce sublimare, ce atracţie, ce tandră... pânză de Taină, la Război şi la Gherghef! Nici Rafael, când a umblat printre Madone, n-a reuşit Ceva mai Simplu, mai Frumos - nu s-a născut pe-acest Pământ vrun cicerone, s ...

1. Am venit să te văd, să te aud şi să te învăţ/ ca pe o carte cu literă mare.../ şi apoi să mă ierţi că nu pot să te înving:/ Jur pe Lacrima mea de Onoare! Am venit până-n sudul Moldovei de nord,/ pân-aici, unde toate sunt pare,/ unde totu-i multiplu de doi... ă, hă, hă:/ Jur pe Fulgerul meu de Onoare! Sărut mâinile, Doamnă... acum e acum/ şi aici e aici... mi se pare/ că am să am ce învăţa şi că nu am să termin:/ Jur pe Liniştea mea de Onoare! Şi nu ai ce s� ...

Deseară vreau să te visez că vii la mine şi nu mai pleci, rămâi a mea în veac de veac, rămâi să facem borş-flăcău şi tura-vura şi poale-n brâu şi fugărire în zigzag! Şi să mai facem şi-un şeptic printre acestea, dar şi-o fiertură cu seminţe de arţag, pui cu smântână, ouă-n spuză şi macaua - tot ce mai poate-o băbătie cu-n moşneag! Să ne ghicim frumos în palme şi-n grăunţe, şi-apoi pe-un cal de pe pereţi să nu suim, să facem lacrimi (ca un june cu o ju ...

Odată, a fost o dată, numai o dată, un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană... şi împărăteasă cu literă iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)... Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu începător şi mereu avansat, dar nici o dată licenţiat, în Tainele referitoare la Morfologia şi Sintaxa Iubirii! � ...