1. "O, ce adânci suspinuri, ce lacrime cu mir:/ durerea pentru ele mi-a stors din suflet dorul!/ Acum acele chipuri în tine se desfir,/ iar dragostea de ele acolo-şi află zorul!" 2. "În lacătul inimii glonţul intră. Viaţa năvăli afară. Ploaie de stele, zilele viitorului căzură în noapte." 3. "Am gândit un mod atâta de dulce/ de a se întâlni două cuvinte/ încât în jos înfloreau florile/ şi în sus înverzea iarba.// Am gândit un mod atâta de a se izbi două cuvinte/ de ...

La deal şi la vale, încolo şi-ncoace şi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine - nu-mi vine să cred: o aud lângă zare şi parcă s-apropie iarăşi de mine (!) S-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţă să văd iertăciune şi dor şi poruncă în ochii săi sfinţi şi martiri de atâta iubire... în sufletul meu să ajungă (!) Ce vis fără somn, ce minune mi-i dată - nu-i farsă celestă şi nu-i nici poveste - nu-mi vine să cred, însă nu mi se pare: aievea-i, aievea-i... e ...

Mama aude vorbele mele de iertare şi de resemnare şi de renunţare! Se opreşte din mergere! Şi se întoarce! Şi tace! Şi eu încremenesc! Şi tata-i statuie! Chiar aşa! Oare ce se-ntâmplă? Că doar nu am jignit cu nimic, pe nici unul dintre ei! Parcă se prăbuşeşte cerul pe mine! Parcă veşnicii trec, nu secunde! Parcă sunt condamnat la spânzurătoare şi aştept călăul să-mi pună ştreangul! Tata se uită la mine cu lacrimi albastre! Mama se uită la mine cu lacrimi verzi! Eu ...

Când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac... lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag, şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals, şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals, şi poate-i spun şi eu că-n toată/ slava rotundului de lut pe/trecerea mi-a dat acordul/ mereu al altui început! Când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să pot, nu pot să ştiu cum să citesc printre arpegii/ dacă-i devreme ori ...

Mama se uită la mine! Se uită lung şi întrebător, dar cu blândeţea din totdeauna! Şi o aud: "Dragul mamei, după cum arăţi, după cum eşti îmbrăcat, nu cred că o duci cum trebuie, nu cred că faci bine! Semeni leit cu un cocoş colorat, ţanţoş şi zgribulit! Uite, cu cocoşul ista din ogradă, care nu-şi mai încape-n pene! Îl vezi cât de fudul calcă printre găini, da? N-are nici un strop de sobrietate-n ţinută! O face pe deşteptul, d-aia umblă aşa! Ei, cam aşa eşti ...

(!) aici, în Marele Mister,/ toate cuvintele-s egale: apropieri şi depărtări,/ sus-jos, iad-rai, al-a, ai-ale, tot şi nimic, negru şi alb,/ iubire-ură, ziuă-noapte, mic-uriaş, înalt-adânc,/ atunci-acum, strigăte-şoapte (!) (!) aici, în Marele Mister,/ i-acolo... cine nu mă crede zice că merge-n spaţiu-timp,/ dar stă cu faţa la perete... acest perete şi acel/ perete pus din rază-n rază: un infinit fulgerător/... (acelaşi!)... cu afara-n casă (!) (!) aici, în Marele Miste ...

"Da, sigur că da - continuă tata - a murit moş-tu Gheorghe Mihai, cel din vale, de lângă râpă, nu cel din deal, de lângă nucul fulgerat! Cel căruia, tu şi cu Fănel al lui frate-meu, Vasile, i-aţi furat toţi castraveţii din grădină, atunci, demult, în vara aceea, când maică-ta s-a supărat tare pe faptele tale şi ţi-a dat chelfăneală pentru o săptămână! Cică a murit de moarte bună, nu de moarte rea! Acu, eu n-am murit nici o dată... şi nu pot şti ce-nseamnă moart ...

(!) te venerez moldovă maică/ a mea şi-a multora ca mine - sunt fiul tău şi niciodată/ nu va să-mi fie vro ruşine cu lacrămile mele rare/ pe plaiurile tale sfinte pline în veci cu vrednicia/ strânsă-ntr-atâtea oseminte ale acelor mulţi destoinici/ şi aprigi descălecători - îţi mulţumesc moldovă maică/ de mii şi mii şi mii de ori (!) (!) maică moldovă dau vestire/ cu inima pe dinafară - eu nu am să ascund vreodată/ că eşti cea mai frumoasă ţară că eşti cea mai ...

Lungesc pasul! De dor îl lungesc! Măresc ritmul! De dor îl măresc! Ce tare mi-i dor de Mama! Şi de Tata mi-i dor, dar parcă nu chiar aşa de mult! Oare de ce? E mai importantă Mama? Deoarece mi-a spus odată că Femeia/Mama este singura Lege din Univers? Deoarece mi-a spus odată că întotdeauna TREBUIE SĂ DAI MAI MULT DECÂT PRIMEŞTI? Deoarece m-a învăţat că SINGURĂTATEA LUI UNU SEAMĂNĂ CU MAMA LA NAŞTEREA MEA?... Nu ştiu! Zău că nu ştiu! Dar ce-ar fi s-o chiar întreb aş ...

Când ai să vii ai să găseşti/ ce ai dorit întotdeauna: om umbră de salcâm în care/ umbre de păsări cântă nalt şi te aşteaptă-nlăcrămate,/ până când soarele şi luna îşi lasă umbrele la umbra/ visării unui celălalt - adică unul şi acelaşi,/ însă privit din partea unde s-aud seminţele uitării/ cum încolţesc şi dau în floare şi-n fruct şi cad şi încolţesc/ - numai himere floribunde - şi n-ai nici o scăpare până-n/ eternitatea următoare (!) Când ai ...