(!) a zis că pleacă într-o zi.../ şi a plecat spre nu ştiu unde, spre nu ştiu cum, spre nu ştiu când, însă n-aude, nu răspunde, chiar dacă o rechem mereu.../ mereu sunt marele înfrânt al ultimei deşertăciuni/ din vis, din suflet şi din gând, din tot ce mi-a fost dat să văd/ printre iluzii muribunde (!) (!) a zis că vine într-o zi.../ şi a venit de nu ştiu când, şi a venit de nu ştiu unde,/ şi nu ştiu cum de-a mai venit, şi m-a găsit în locul meu,/ într-un cuvân ...

O rog pe doamna Ta să ia loc pe scaunul de la biroul meu! E total nedumerită! O rog pe doamna Ta să deschidă computerul! Îl deschide! E tot nedumerită! O rog pe doamna Ta să deschidă fişierul cu numele meu! Tace şi-l face! Parcă-i un automat de sex opus! Văd că se pricepe! O rog să deschidă o pagină nouă! O face şi p-asta! Şi o rog să scrie/tasteze în locul meu... după dictarea mea! Aşa, să-i piară îndoiala din cutia cu creier! Şi iată ce-i dictez! "Doamna Ta, zi bun� ...

O cheamă Tamara, dar tot natul o alintă/prescurtează Ta! Ieri, în autobuzul care mă cară la Redacţie, am văzut-o/recunoscut-o pe bancă! Stătea/călătorea cu faţa la spatele vehiculului şi mi-a făcut cu/din ochiul stâng! Şi nu ştiu de ce nu mi-a făcut din/cu ochiul drept, că doar e la fel de mare şi de rar şi de amar cum şi cel din partea cealaltă! La prima re/vedere, a crezut că nu-i dau atenţia cuvenită! Şi s-a comportat astfel: "Bună dimineaţa, eu sunt doamna Ta, m ...

Mi-am amanetat viitorul pentru dumneata, să ai cu ce ajunge cât mai aproape de sufletul meu - astfel m-a învăţat mama: să fiu păsător, să nu mă comport ca un derbedeu, să nu te las singură şi departe, printre nemuritori netrebnici, fără viaţă şi fără carte! Uite-aşa am rămas fără nici un viitor, adică şi fără nici un prezent, şi fără nici un trecut - astfel mi-a spus mama: fără acestea, nu va să ai niciodată nimic de pierdut! Mi-am amanetat viitorul pentru du ...

Sigur că da! Poezie şi Cotnari! Ambrozie şi Nectar! Nichita Stănescu şi Nicolae Labiş! Omar Khayyam şi Carl Sandburg! Adriana Popescu şi Adriana Sitaru! Edgar Allan Poe şi Ioanid Romanescu! Etc. Etc... Poezii ofensive şi defensive! Poeme în stare să dărâme toată Nesimţirea Universală! Poeme cu percuţie înaltă şi profundă, capabile să instaureze Pacea şi Iubirea Mondială! Poeme plăpânde, însă cu potenţial de Buturugă Mică! Parodii şi Pamflete!... Iacătă o "Scris ...

nu-mi mai trebuie nimic din tot ce s-a spus că mi se dă cu vârf şi îndesat - ce să mai aştept când chiar şi zâmbetul morţii mi se pare confecţionat? când chiar şi viaţa mi se pare dată cu împrumut? când cred că altcineva a făcut ce cred că eu am făcut? când până şi bigbangul mi se pare plăsmuit? când nu mai e natural nici măcar banalul băţ de chibrit? nu-mi mai trebuie nimic fiindcă toate sunt doar un vis al abstractului cel mare - m-am săturat de fals şi sunt ...

Sigur că da! Doamna Ileana Mălăncioiu! Singura Doamnă a Poeziei Române! Poeta care a scris cele mai sfâşietoare Elegii ale Existenţialismului Universal! Nu poţi să nu te cutremuri pe toate Scările Alcătuirii Omeneşti când citeşti un Poem al acestei halucinante Scriitoare! Nu poţi că rămâi pasiv când auzi „Din nou acea zi”: „Din nou acea zi de pe urmă/ în acel salon înfricoşător/ în care rudele bolnavilor încă se bucurau/ că mortul nu era al lor.// Atunci mi-am ...

Chiar de ninge, chiar de plouă/ nu mă doare şi nu-mi pasă: eu cu mâinile-amândouă/ am bibliotecăreasă tăcătoare şi deşteaptă/ ca o carte inedită care-mbie şi aşteaptă/ vremea să i se deschidă foile minunăţiei/ şi smeririi catedrale, uşa-poarta veşniciei/ şi singurătăţii sale!   Şi de bate ori nu bate/ nenea vântul frunza-n dungă, nu (mai) cred că nu se poate/ timpul sacru să-(mi) ajungă la fereastra după care/ stă secunda mea muşcată şi aşteaptă (re)nă ...

Se aude Ileana Mălăncioiu! „Ajunsesem la ea, băteam la poartă,/ i-am auzit glasul uşor înăbuşit/ şi paşii de dincolo de zidul de piatră/ – şi-am început să strig că am venit.// Cine eşti, m-a-ntrebat, şi pe cine cauţi,/ nu mai ştiu când şi unde am fost fericiţi,/ surorile mele sunt fetele moarte/ la treizeci de ani neîmpliniţi.// Nu-ţi aminteşti de mine, mă rugam,/ ţi-am adus anemone şi cartofi copţi/ şi-am stat neclintită la capul tău/ şapte zile şi şapte ...

fiindcă niciodată dumnezeu nu m-a ţinut cu faţa la perete, chiar dacă am făcut greşeli şi păcate, chiar dacă mi se părea că nu pot crede nici în visuri false şi nici în visuri adevărate – mă pregătesc să încep, cu mare grijă şi pe îndelete, curăţenia de primăvară în sufletul meu străpuns de mila păsărilor care vin, şi vin, şi vin, şi cântă, şi cântă, şi cântă un fele de veşnica lui pomenire pentru că a rezistat cu inima totdeauna în/frântă î ...