Mă uit prin vitralii şi văd adunare de sfinte şi sfinţi în tăcere... şi parcă (se)-aşteaptă să vină (acuş) cel mai mare din sus şi din jos şi din lungă şi largă smerire a firii de-aici până-n haos, de-aici până unde nici „unde” nu este, şi nu-i nici scădere, şi nu-i nici adaos, şi nu se zăreşte nici „sub” şi nici „peste”! Şi cred că începe vecernia... iată cum gândul şi timpul şi spaţiul se-nclină, cum totul se face-ntr-un fel, deodată... ş ...

1. Aşa: fiindcă para/Paiul la care mâna se întinde/ este furat mereu de valuri şi încuiat la Cotroceni,/ iar înecatul în Iluzii, aproape mort, e, totuşi, plin de/ un Sine dus cu zăhărelul de găinari aborigeni!... Aşa: deoarece pe visuri Cutare a turnat cianură!/ şi tot pe visuri alt Cutare a pus o tonă de asfalt!/ se cam usucă trandafirii terorizaţi de mură-n gură!/... Aha! n-a fost o sfârâială! şi nici un pas! şi nici un salt!... Aşa: şi pentru că fricoşii au stat ...

Dacă visez un zarzăr înfloritla geamul tău dinspre nădăjduire, sufletul meu dă-n muguri şi în rod şi-n dor cu paşti şi lacrimă de mire!   Dă-n vindecare timpul meu urât şi lapidat de ură cu blesteme, şi-ncep s-aud cum aşteptarea ta s-a terminat... şi-i gata să mă cheme! Dacă visez un zarzăr înflorit la geamul tău dinspre deşertăciune, mi se răceşte sângele, mă sting încet-încet, cum soarele apune! Şi-ascult şi văd că-i ultimul apus, regretul meu dintâi.. ...

[„Ce guverne! ce lichele! premieri dintr-o bucată:/ poligloţi, frumoşi, ibovnici, cheferişti din fiu în tată!/ zburători prin ţări mai calde, plini de rude şi cumetri!/ hrebenciuci cu dublu scaun şi scăpaţi din parametri!/ muguri, isăreşti, amnezici şi florini cu labă lungă/ – (toţi cu bani la scăfârlie, toţi cu scăfârlia-n pungă!) – / iulieni, maiori şi hamze, crini, vadimi, funari, durbace/ – (toţi lemnoşi, ţâfnoşi, pragmatici, toţi specialişti în ace) ...

Ostenit de cale, mă opresc şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic... doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut în cruzime, dragoste şi milă... ochi opriţi deschişi până la cer... ca un câmp de luptă inutilă!   Ostenit de gânduri, mă aplec spre uitare, poate se îndură să mă izgonească din trecut, unde am trăit fără măsură... şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat despre viaţă, dar şi despre moarte, iar acum nu pot să ...

Să nu uiţi niciodată! N-ai voie să uiţi! Unii cică nu-şi mai aduc aminte, deşi nu vor! Alţii cică nu pot să nu uite, nu pot trăi fără uitare! Unii cred că nici n-a fost Adevărat! Alţii cică a fost o Minciună! Unii refuză să mai treacă pe la morminte şi să mai aprindă o lumânare! Alţii chiar acuză, clevetesc, defăimează...călare pe primele Capre ale Ţării, pe lăcomie, la limita penalului şi a penibilului! Este imperios necesară înfiinţarea unui Minister al Ps ...

Ei pleacă, nu stau!...eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân... la viu şi la mort...la devreme şi-ncet...! Fii foarte atent: nu e nici un secret!   Adun, tot adun...dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel...şi acel din acest...!... Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest!   Privesc primprejur: şi concret, şi abstract mă-mbie să stau până-n ultimul act, de când până când, uite-aşa...şi să cred puţin despre mu ...

E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă... cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă... adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”... adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate” miraje şi falsuri şi goală „uitare”!   Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie, ...

Hai sî-ţ ghişesc, mânca-ţ-aş, dom’ injiner, progresu’/ – (am vorbî di la kingu ăl mari, sî nu fur!).../ Asarî, bagabonzii mi-au spart şî mergedesu’/ şî capu’...sî-mi şiordeascî sidiu’ Raj Kapoor!... Hai, nu mai sta ca lemnu’! şăzi blând şî bati banu’!/ dăşteptule, ai milî! vreau sî câştig şinstit!/ io nu-s cu albî-neagrî, bunghite-aş cu nissanu’!/ vrei sî mă de-mpăratu’ afarî din partid?... Hali-ţ-aş bistiriu, dom’ doctor, dă o mie.../ ...

Nani-nani, păpuşa mea de cârpă... tu eşti cea mai frumoasă jucărică din lume, nu ştiu dacă-ţi place cum te-am făcut şi cum te leagăn, nu ştiu dacă-ţi place că nu ai un nume anume, dar ştiu că vreau să scriu despre tine şi vreau să citeşti până la început!   Am visat şi am auzit scâncetele tale tocmai de atunci, tocmai dinainte de naştere, când nu aveam cu cine să mă joc şi cui să des/cânt vorbe pure şi simple şi fundamentale despre vremelnicie ca mod, ca t ...