Moto: „când îndrăgostiţii au luat peste tot foc,/ se prin de mână/ şi se aruncă amândoi/ într-o verighetă” - (Marin Sorescu)
era cât pe ce să nu mi-aduc aminte –
plângea torenţial şi orizontal şi vertical şi frumos
şi trecea pură şi simplă printre cuvinte
şi printre banal şi fabulos
într-o zi s-a oprit
şi am îndrăznit s-o întreb de ce plânge
când ştie cât durează de la minus la plus infinit
şi când ştie că are numai globule albastre în sânge
a plâns în continuare
şi fără să-mi spună că nu-şi aduce aminte
decât de clipa naşterii şi clipa morţii pentru care
lăcrămează atâta de mult şi frumos printre cuvinte
Printre Cuvinte (către Sia şi Costică Tânjală, 50 de ani de Căsnicie! Respect!) Scris de Ion Zimbru
