Vino, draga mea suveică!.../ te blestem, dacă nu vii:
veci, să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădii
când mai mergi şi tu la apă/ să te răcoreşti un pic
la picioare... şi să-nceapă/ dorul Marelui Nimic!
Vino, draga mea suveică!.../ toate cele mi se frâng
sub cămaşa mea de neică,/ de naiv, de gol, de stâng!...
eu am pus războiu-n poartă.../ un război şi sfânt şi drept...
vino, arta pentru artă-mi/ ţese de colivă-n piept!
Vino, draga mea suveică!.../ chiar te vreau, şi nu mai pot,
chiar ţi-am pregătit o fleică/ de cinteză, sud la nord,
nord la sud, să nu ştii unde/ să mai pleci, gata, ţi-am pus
loc de pururea-n în secunde,/ sus pe jos şi jos pe sus!
Vino, draga mea suveică!.../ hai şi ţese-mi tot ce ştii!...
drept răsplată, o copeică/ am de-atunci, de prin pustii,
când te căutam încoace/ şi încolo!... chem şi zic:
hai, că-mi stă războiu-n pace,/ timpu-n Marele Nimic!
Dorul Marelui Nimic (lamură de urgenţă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
