timp azvârlit în spaţiu de când...(lumină caldă
să păcălească lumea aceasta şi cealaltă)...
clipa dintâi se vede, s-aude şi acum,
sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum!
spaţiu...(nimic în sine, big bang)...să-ncapă totul...
apoi, din clipa-ntâia în clipa-ntâia, rodul
scâncind fără de lege, spre lege...(şi-n delir)...
hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir!
ce viaţă?...şi ce moarte?...ce fleacuri în mişcare,
vecie-n dorul lelei...(sublim din întâmplare)...
frumos şi-urât făcut cu silă, dar şi cu drag făcut,
să-şi re/cunoască sinea n-acest ne/cunoscut!
sămânţă-n clocotire, infarctul umbrei, nalt...
(din celălalt acesta, acestui celălalt)...
se vede şi s-aude cum stă atunci să plece
spre-acum, spre păcăleală şi spre lumină rece!
Lumină caldă şi lumină rece (tot într-o clipă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
