Nocturnă la pian (joc fecund, din cauza lui Ion Barbu)

Scris de Ion Zimbru

Marți, 19 Mai 2015 00:00

Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip.
Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund.
Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip,
dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt?
 
Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur.
Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid.
Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur,
dacă nu-nvaţă nimeni (nimic) despre deschid?
 
Cică sunt clar. Dar cică-s (concomitent) naiv.
Mă strânge nebulosul în menghine şi-n cleşti,
se joacă (şi mă joacă) meschin, intempestiv,
şi-mi zbiară enigmatic: nu ştii nici că nu eşti!
 
Sumă de plusuri. Sumă de minusuri. Pot sta,
pot râde (pot şi plânge) n-acest balans profan.
Timp stat la dor. Aiurea. Dor stat la timp. Aşa:
cumplit să-şi poarte-o taină nocturnă la pian!