EXCLUSIV | Interviu cu prof. univ. dr. Anamaria Ciubară. ”Nu este o ruşine să suferi de depresie”

EXCLUSIV | Interviu cu prof. univ. dr. Anamaria Ciubară. ”Nu este o ruşine să suferi de depresie”
În foto, prof. univ. dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

În România, problemele de natură psihică sunt în continuare un motiv de stigmatizare, dar mai ales de autostigmatizare. Mentalitatea colectivă are nevoie de o schimbare majoră, venită doar din educaţie, iar afecţiunile de natură psihică trebuie privite ca toate celelalte suferinţe ale corpului uman. Potrivit Eurostat, unul din şase români suferă sau a suferit de depresie la un moment dat, pe parcursul vieţii. Mai mult, trei din zece români trăiesc într-o stare de nelinişte şi de teamă nedeterminată, numită anxietate.

În ciuda datelor alarmante, ţara noastră încă nu are, din păcate, programe special concepute pentru diagnosticarea şi prevenirea problemelor mintale. În alte ţări, cum sunt Ungaria sau Bulgaria, astfel de programe există deja. Dacă societatea, în ansamblul său, se preface că problema nu există, acest lucru nu înseamnă că respectiva problemă va dispărea. Dimpotrivă, totul se va agrava. Medicii atrag atenţia că apogeul depresiei este suicidul.

Într-un interviu acordat în exclusivitate "Vieţii libere", prof. univ. dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru, vorbeşte despre modul în care putem recunoaşte depresia, despre riscurile negării, dar şi despre variantele terapeutice pe care psihiatrii le au la dispoziţie pentru tratamentul acestui flagel periculos.

- Doamna doctor, ştim despre depresie că se manifestă printr-un sentiment de tristeţe puternică. Ce alte simptome caracterizează această afecţiune?

- Depresia este o afecţiune medicală importantă, care poate influenţa în mod negativ echilibrul emoţional, gândirea şi/sau comportamentul. Se manifestă prin multiple simptome, cel mai des întâlnite fiind un sentiment profund de tristeţe şi pierderea marcantă a interesului faţă de orice fel de activităţi. Pot fi întâlnite, de asemenea, şi următoarele manifestări: modificări ale poftei de mâncare, care duc la pierdere sau creştere în greutate, insomnie sau somn prelungit, durere morală, toleranţă redusă la frustrări minore, pierderea energiei şi oboseala puternică, anxietate sau iritabilitate, sentimentul de inutilitate şi pierderea încrederii în sine. Pot apărea şi dificultăţi în gândire, concentrare şi în capacitatea de a lua decizii. În cazuri severe, vorbim despre gânduri de moarte sau suicid, precum şi despre tentative de a le duce la îndeplinire.

- Care sunt cauzele care stau la baza apariţiei depresiei?

- Cauzele care duc la instalarea depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, la ora actuală, în ciuda eforturilor depuse. Viziunea unanimă actuală a cercetărilor şi clinicienilor impune un model bio-psiho-social în care la instalarea depresiei contribuie atât perturbări biochimice la nivelul creierului, cât şi cauze psihologice (personalităţi fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de viaţă negative, ostilitatea mediului etc.). În aproape un sfert din cazuri, primul episod depresiv se produce ca o reacţie la un eveniment de viaţă negativ. Ulterior, însă, episoadele se pot repeta fără nicio cauză aparentă.

Unele medicamente pot şi ele să inducă fenomene depresive: antihipertensive, contraceptive orale, tratamentul hormonal, stimulante sau supresoare ale apetitului alimentar sau ale sistemului imunitar, terapii cu steroizi, analgezice şi antiinflamatoare, antibacteriene şi antimicotice, chimioterapice etc. Dintre afecţiunile medicale generale care pot să favorizeze apariţia unor stări de depresie, cele mai frecvente sunt cele neurologice (boli cerebrovasculare, epilepsia), endocrinologice (tulburările tiroidiene şi ale altor glande endocrine), cele infecţioase (infecţia HIV, mononucleoza, pneumonia virală şi bacteriană, tuberculoza) şi inflamatorii, afecţiuni oncologice etc.

- Sunt tinerii mai predispuşi în a dezvolta episoade depresive? 

- Aproape un sfert din adulţii tineri prezintă un episod depresiv major până la vârsta de 24 de ani, acest grup populaţional fiind mai expus decât oricare altul riscului de declanşare a depresiei. Depresia instalată în această perioada critică a vieţii poate avea consecinţe nefaste de mare amploare pe termen scurt, cuprinzând aici deteriorarea relaţiilor interpersonale, funcţionarea socio-profesională deficitară şi riscul de adicţie sau consum de substanţe psihoactive. Şi pe termen lung poate fi afectată întreaga dezvoltare neuropsihică.

De aceea, depresia este o problemă care trebuie tratată cu seriozitate când discutăm mai ales despre tineri. Stările de tristeţe şi apatie sunt specifice adolescenţilor, dar nu trebuie confundate cu starea depresivă, extrem de periculoasă pentru tineri. Adolescenţa este o etapă cu schimbări majore, atât fizice, cât şi emoţionale, dar şi la nivel de relaţii sociale. Mediul familial, experienţele de viaţă, atitudinea prietenilor sau a profesorilor pot duce la sentimente de respingere sau la o dezamăgire majoră.

Un examen pierdut sau o singură oportunitate ratată pot să fie mult mai dureroase pentru un tânăr decât pentru un adult. Atunci când starea de tristeţe afectează viaţă tinerilor şi există riscul apariţiei depresiei, părinţii trebuie să acţioneze imediat. Atunci când tinerii se simt trişti, dezamăgiţi, nedreptăţiţi, au nevoie de suport din partea părinţilor. Este mai bine să prevenim o depresie decât să o tratăm.

- Ce legătură există cu riscul de a dezvolta dependenţe de anumite substanţe? 

- Depresia este un factor de risc major pentru consumul de substanţe. Persoanele care se confruntă cu depresia sunt mai vulnerabile la consumul de alcool sau de droguri, deoarece acestea oferă o evadare din realitate, o distanţare faţă de durerile sufleteşti. Din nefericire, alcoolul şi drogurile nu rezolvă, ci înrăutăţesc simptomele depresiei şi persoana va consuma tot mai mult, pentru a încerca să se simtă mai bine. Astfel, se creează un cerc vicios devastator, în care depresia se adânceşte, iar consumul devine din ce în ce mai frecvent, tocmai pentru a masca această stare.

- Ce simptome trebuie să ne pună în gardă şi să ne trimită la medic? 

- Elementul principal al depresiei este dispoziţia depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului. La copii şi adolescenţi, această stare poate fi mai degrabă de iritabilitate, decât de tristeţe. Persoana care suferă de depresie se simte tristă, disperată, descurajată, lipsită de putere, "fără chef". Se mai poate manifesta şi printr-o diminuare marcată a interesului sau a plăcerii pentru toate sau pentru aproape toate activităţile. Toate domeniile de activitate pot fi afectate. Unele persoane relatează că nu mai sunt interesate de hobby-uri, de activităţile pe care anterior le considerau plăcute, distractive. Se retrag social şi neglijează din ce în ce mai mult activităţile obişnuite care anterior erau considerate plăcute. De exemplu: nu mai merg la film, la cumpărături, nu mai citesc, nu se mai joacă cu copiii, nu mai merg la tenis etc.

Modificarea greutăţii corporale cu mai mult de cinci la sută, pe parcursul unei luni, este un simptom de obicei ignorat. Poate fi o pierdere semnificativă în greutate (deşi nu ţine nici un fel de dietă) sau o creştere semnificativă în greutate. O persoană depresivă afirmă frecvent: "nu-mi mai pasă de nimic acum", "nu mă mai interesează nimic".

- Insomnia poate fi un simptom al depresiei? 

- Tulburările de somn îşi fac loc în mintea depresivului, unde cel mai des întâlnită afecţiune este insomnia. Persoanele se trezesc din somn în cursul nopţii şi nu mai pot adormi, se trezesc prea devreme dimineaţa şi nu mai pot adormi sau le este greu să adoarmă iniţial. Mai rar, dorm mai mult decât de obicei noaptea şi le este greu să se trezească dimineaţa sau dorm mai mult pe timpul zilei decât de obicei. Somnul este considerat neodihnitor, indiferent de durata lui.

Pot apărea şi modificări ale comportamentului motor: agitaţie sau lentoare psihomotorie. Agitaţia se manifestă prin incapacitatea de a sta liniştit, calm, prin mersul de colo colo, prin frământatul mâinilor, prin frecarea hainelor etc. Lentoarea psihomotorie este prezentă în vorbire, gândire sau în mişcările corpului. Iar oboseala sau lipsa de energie domină capacitatea depresivului de a se motiva - chiar şi cele mai mici sarcini par a necesită un efort considerabil.

Se dezvoltă sentimente de inutilitate, vinovăţie excesivă sau inadecvată, cum ar fi: preocupări excesive referitoare la culpabilitate în legătură cu evenimente minore din trecut; aprecieri negative excesive faţă de propria persoană. Persoanele depresive se plâng în special de tulburări de memorie sau concentrare chiar pentru efectuarea unor sarcini uşoare, propulsate de diminuarea capacităţii de a gândi, de a se concentra sau de a lua decizii.

Gânduri negative, de moarte sau de suicid apar frecvent la persoanele depresive şi pot fi doar idei tranzitorii, de unu-două minute, până la planuri reale pentru comiterea suicidului. La nivel global, aproximativ un milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceştia suferă de depresie. Mai mult, pentru fiecare persoană care comite suicid există 20 sau mai multe care au tentative de suicid.

- Ce tratamente sunt disponibile şi cum ajută acestea?

- Tratamentul medicamentos de bază al depresiei constă în antidepresive. Un procent de 60 la sută până la 80 la sută dintre persoanele cu depresie răspund la un antidepresiv, dacă acesta este prescris în doza optimă. Durata până la obţinerea unui răspuns poate fi de două până la şase săptămâni. În cazul depresiei cu simptome de anxietate, se asociază un tratament cu anxiolitice, însă acesta trebuie să aibă o durată delimitată. Pentru depresiile care răspund greu la antidepresive se poate asocia un timostabilizator. În cazul depresiilor cu simptome psihotice, se asociază un antipsihotic.

De multe ori, reapariţia depresiei este cauzată de întreruperea tratamentului antidepresiv. Alteori, întreruperea a fost convenită cu medicul psihiatru, după dispariţia depresiei. Dacă persoana respectivă a răspuns bine la un antidepresiv şi nu a prezentat efecte neplăcute, se va recurge, în cazul în care apare un nou episod, la acelaşi tratament. Medicul psihiatru ţine cont de mai mulţi factori atunci când alege un antidepresiv şi de aceea este important să aibă toate informaţiile necesare de la persoana cu depresie şi de la anturajul acesteia.

- Este depresia o afecţiune subdiagnosticată?

- Da, depresia rămâne în continuare subdiagnosticată în România. La nivel global, depresia reprezintă una din cele mai frecvente cauze ce afectează starea de sănătate, cu impact asupra funcţionalităţii pacientului, cu scăderea productivităţii şi a capacităţii de lucru, cu izolare şi chiar cu pierderea dorinţei de a trăi. Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în anul 2020, depresia va fi a doua cauză de dizabilitate, imediat după afecţiunile cardiovasculare.

- De ce nu este o ruşine să mergi la medic atunci când suferi de depresie?

- Depresia apare atunci când nu ne înţelegem destinul, când nu înţelegem care este menirea noastră. Depresia nu este o ruşine. Nu trebuie să-ţi fie ruşine că ai o depresie, aşa cum nu îţi e ruşine când ai o carie, când ţi-ai rupt un picior sau când ai hipertensiune. Depresia este o afecţiune medicală, o boală cronică, ce afectează atât psihicul, cât şi corpul. Nu e o toană, nu e un moft, nu e o simplă tristeţe din care să-ţi poţi reveni când vrei şi, cel mai important, dacă ai o depresie nu e vina ta, aşa cum nu eşti vinovat că ai pneumonie. O depresie majoră - forma care poate duce la sinucidere - afectează felul cum te simţi, cum te comporţi şi cum gândeşti. Cu alte cuvinte, devii alt om.

De doi ani, medic şi cadru universitar la Galaţi

Prof. univ. dr. Anamaria Ciubară este absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" din Iaşi. În perioada 2006-2008, a fost doctorand cu bursă la catedra de psihiatrie din cadrul aceleiaşi universităţi, unde, din 2012, şi-a început şi cariera academică. Până în momentul venirii la Galaţi, a fost medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola din Iaşi.

Din septembrie 2016, dr. Anamaria Ciubară a ocupat funcţia de conferenţiar universitar în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Dunărea de Jos" Galaţi, în disciplina Psihiatrie, domeniul de activitate "Recuperare Psihomotorie şi Logopedică". În prezent, este profesor universitar. Potrivit CV-ului, concomitent cu activitatea clinică şi cu munca la catedră, dr. Anamaria Ciubară a luat parte, în calitate de manager sau de expert, la o serie de proiecte din domeniul medical sau din cel de formare profesională.

În 2017 şi 2018, dr. Anamaria Ciubară a organizat, la Galaţi, Conferinţa Europeană de Psihiatrie şi Sănătate Mentală. În prezent, este medic primar în cadrul Spitalului de Psihiatrie "Elisabeta Doamna" din Galaţi.

Este editor al "American Journal of Psychiatry and Neuroscience" şi este autor a numeroase articole publicate în reviste de specialitate recunoscute la nivel internaţional.

O boală tot mai des întâlnită

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de depresie, ceea ce reprezintă 4,4 la sută din populaţia globului.

În România, incidenţa acestei boli este de circa 5 la sută, cu peste 900.000 de cazuri diagnosticate, potrivit estimărilor. Statisticile arată că 15 la sută dintre noi suferim de depresie la un anumit moment, pe parcursul vieţii. Deşi există tratament, iar medicaţia antidepresivă poate fi eficientă în 60-80 la sută din cazurile de depresie, doar 25 la sută dintre cei afectaţi urmează un tratament eficient.

În prezent, depresia majoră este a patra boală că răspândire pe glob, reprezentând una dintre problemele grave de sănătate. Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în anul 2020 depresia va fi a două cauză de dizabilitate, după afecţiunile cardiovasculare. Depresia este o tulburare comună în rândul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer, fiind de două - trei ori mai frecventă decât la populaţia generală. Conform statisticilor, cel puţin un pacient din patru este atins de această afecţiune în timpul tratamentului pentru cancer.

Citit 14647 ori Ultima modificare Luni, 03 Septembrie 2018 18:18

2 comentarii

  • postat de b.i.c.
    Marți, 04 Septembrie 2018 00:49
    89.137.137.***
    De exemplu cum a facut Darius Valcov. A dat publicitatii date secrete din dosarul medical al acelui om. Pentru asta trebuie bagat la puscarie si sa se faca ancheta cine i-a dat lui acel dosar medical ca sa intre si ei la puscarie. Trebuie dati in judecata urgent. Daca toti golanii au acces la datele tale personale e clar unde a ajuns tara asta plina de mafioti.
    Si populatia mai trebuie sa stie ceva: daca esti impotriva sistemului mafiot si ticalos iti fabrica diagnostice false precum ca esti bolnav psihic ca sa te poata discredita. Atunci cand spui ceva de hoti si mafioti sa nu mai fi luat in considerare si sa zica lumea..ba..ala e nebun. Asta e o veche si cunoscuta metoda kgb-ista folosita si azi de securisti si colaboratorii lor. Sau metoda mai e folosita ca mafiotii sa scape de puscarie. Ii scoata un act ca e nebun si scapa chiar daca actul nu e adevarat si pe bune. Pricepeti acum?
    1
    4
    Raportează
  • postat de Alexvr
    Luni, 03 Septembrie 2018 10:56
    109.166.131.***
    Ba chiar este o rusine in special daca este diagnosticata. Forever o sa apari in evidente cu probleme psihice si mult succes in a te angaja undeva inafara.
    11
    2
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.