Voluntarii SMURD, salvatori din pasiune
Foto: Teodora Miron

Voluntarii SMURD, salvatori din pasiune
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

"Salvatori din pasiune" este numele programului în care peste 3.000 de oameni din întreaga ţară lucrează ca voluntari pe ambulanţele SMURD. Mai tineri sau mai în vârstă, voluntarii îşi rup din timpul lor pentru a merge în misiuni de salvare alături de paramedicii de la SMURD. Unii sunt studenţi sau elevi, alţii lucrează în alte părţi, dar toţi au un numitor comun: dorinţa de a fi utili societăţii. 

Asta i-a adus în program şi pe trei dintre voluntarii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Galaţi. De două ori pe săptămână, Aura, Pavel şi Grigoraş îi pun pe alţii mai presus de propria lor viaţă. Aura merge în misiuni de salvare alături de paramedicii de la Galaţi, iar Pavel şi Grigoraş, care fac şi naveta, alături de cei de la Tecuci.

Navetă pentru a fi salvator

Grigoraş Panaite are 25 de ani şi, după ce a lucrat în Scoţia, unde nu s-a putut adapta, a revenit în comuna natală, Poiana. Şi-a dorit să facă ceva mai mult decât să meargă opt ore pe zi la lucru. Tocmai de aceea s-a înscris în programul de voluntariat desfăşurat la nivelul ISU Galaţi. "Mi-am dorit de mic copil o carieră militară. Am intrat în marea familie a IGSU şi le mulţumesc colegilor de la Tecuci pentru că m-au primit în sânul lor şi m-au îndrumat. Eu nu fac voluntariat pentru reclamă, ci pentru a salva o viaţă. Am făcut voluntariat şi la un spital din Scoţia, dar mi-am dorit să fiu acasă. De două ori pe an plec în Anglia, unde muncesc alături de tatăl meu şi strâng bani pentru a mă putea susţine atunci când revin acasă", ne-a povestit Grigoraş Panaite, care, pe viitor, şi-ar dori să urmeze o carieră militară.

De două ori pe săptămână, Grig, aşa cum îl strigă colegii, parcurge aproape 30 de kilometri pentru a ajunge de la Poiana la Detaşamentul de Pompieri Tecuci, acolo unde este voluntar.

Cântăreţ la biserică, voluntar pe ambulanţă

Cam aceeaşi distanţă o parcurge şi Pavel Capotă, un alt voluntar de la Detaşamentul de Pompieri din Tecuci. Pavel locuieşte cu părinţii şi este cântăreţ bisericesc la parohia Cudalbi. Primeşte salariul minim pe economie, venit din care se întreţine şi îşi plăteşte benzina pentru a face naveta la Tecuci. "Este o satisfacţie pentru mine. Este dificil să ajung la serviciu, dar mi-am programat în aşa fel, cu toate că am stat şi pe tură de noapte, să ajung. Am participat şi la un stop cardio-respirator. O experienţă foarte mare, în sensul că am plecat mai întărit după acest caz. Eu sunt cântăreţ la parohia din Cudalbi, pe salariul minim pe economie. Am lucrat opt ani ca profesor de religie şi am zis să fac mult mai mult, să salvez vieţi omeneşti, chiar dacă nu este uşor şi suntem expuşi la riscuri foarte mari. Nu îmi este frică, pun suflet şi cred că Dumnezeu ne ajută. Este greu să fac naveta, pentru că dintr-un salariu minim pe economie să îţi cumperi echipament, să ai un bănuţ în buzunar pentru a pune benzină la maşină, să mănânci pentru că altfel nu rezişti, dar pasiunea este mai presus de orice", ne-a spus Pavel Capotă.

Cei doi voluntari au noroc de ajutorul familiei, care îi sprijină, deşi sunt conştienţi că drumul ales de cei doi tineri nu este unul uşor.

"Reprezentăm o instituţie, nu un om"

Tot pasiunea şi dorinţa de a face ceva pentru societate au mânat-o în luptă şi pe Aura Ledaru, care este, în prezent, coordonatorul tuturor voluntarilor de la ISU Galaţi. Aura Ledaru are aproape trei ani de voluntariat şi are doar cuvinte de laudă pentru toţi colegii ei.

"Facem această «meserie» pentru că ne place. Cu pasiune, încercăm să dăm ce avem mai bun. Suntem încadraţi pe maşini SMURD şi colaborăm şi muncim alături de echipajele care sunt pe aceste maşini. Noi am fost formaţi în urma unor cursuri. Eu sunt şi coordonatorul echipei de voluntari şi datoria mea este să trag toată echipa după mine şi să îi ajut, atât pe Grigoraş şi Pavel, cât şi pe ceilalţi  care au fost sau care vor veni. Sunt mulţumită că fiecare îşi face treaba pe bucăţica lui şi a înţeles că este o responsabilitate mare şi că nu ne reprezentăm pe noi ca persoane, ci, purtând aceste uniforme, reprezentăm o instituţie. Şi Grigoraş, şi colegul Capotă stau departe, unul la Poiana, celălalt la Cudalbi, şi amândoi fac eforturi ca, de fiecare dată când este nevoie, să ajungă la unitate", ne-a spust Aura Ledaru, care, atunci când nu poartă echipamentul SMURD, este instructor de arte marţiale.

Chiar dacă voluntariatul este considerat experienţă în muncă, pentru cei de la SMURD, voluntariatul înseamnă vieţi salvate. Fiecare intervenţie îi face mai puternici, iar faptul că reuşesc să ajute la salvarea unei vieţi le dă curajul să meargă mai departe.

Citit 6284 ori Ultima modificare Vineri, 01 Februarie 2019 01:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.